În ziua de 9 mai 1945, Germania nazistă capitula în faţa forţelor aliate. Marea Britanie, Franţa, Rusia, ţări învingătoare în cel de-al doilea război mondial, şi-au amintit că au trecut 75 de ani de atunci. Deşi naţiunile lor trăiesc, precum noi în izolare, ample ceremonii aeronautice, programe tv dedicate, elogii aduse martirilor de către şefii de stat şi de guvern au stârnit profunde sentimente naţionale. Unii chiar s-ar îmbrăcat în straiele vremurilor încinse ale unui sfârşit de epocă.
Memoria e o cinste, chiar o virtute, pentru naţiunile vrednice. Frustrăile şi angoasele aparţin doar celor învinse.
Păi şi noi am fost printre învingători. 23 august 1944, recunosc marii istorici ai lumii, a scurtat marele război cu şase luni, iar acum ne comportăm ca un vistiernic.
Poate ar trebui să înţelegem de ce ne-am smintit în sentimente. De ce ne-am pierdut spiritul de învingător? De ce ne-am uitat în cimitire eroii? Cum de am reuşit să ne alienăm memoria? Cât de repede am uitat să recităm, asemenea bunicilor: “10 Mai va fi de-a pururi.”
10 mai (nu) va mai fi de-a pururi
Tot în 9 mai, pe alte meridiane decât cele londoneze sau pariziene, dar mai devreme în 1877, un mare politician proclama în camera inferioară a Parlamentului: suntem independenţi, suntem o naţiune de sine stătătoare. A doua zi, în Senat se citea Declaraţia de Independenţă, semnată în aceeaşi zi de Principele Carol şi publicată în Monitorul Oficial.
Au trecut 143 de ani şi nici google-ul nu a adus aminte de momentul epocal în istoria desprinderii noastre de o putere împovărătoare.
Preşedintele Iohannis a găsit prilej să aprecieze Ziua Europei, nu ziua Victoriei. E, totuşi, o diferenţă.
Oda bucuriei s-a transformat în reqviem-ul urii
Ziua Europei se sărbătoreşte de către Uniunea Europeană la 9 mai. În urmă cu 70 de ani, mai precis la 9 mai 1959, Robert Schimann citea o declaraţie, prin care propunea uniunea industriilor de oţel şi de cărbune a Franţei şi Germaniei de Vest, acel eveniment fiind considerat un moment fundamental în istoria Europei.
Păi şi ce ne leagă pe noi mai mult? Căderea Berlinului sau Comunitatea Cărbunelui? Ziua Regatului sau a sparanghelului? Oda bucuriei s-a transformat, prin grijă prezidenţială, în Reqviemul urii.
Altă problemă e că astăzi, la 30 de ani de la ieşirea din comunism, mai există politruci care nu fac diferenţa dintre 9 mai şi 10 mai.
Scurta poveste a adevărului ascuns de autorităţile de azi
În 10 Mai s-a proclamat independenţa de sta. În 10 Mai 1866 intra Principele Carol în Ţara Românească. În 10 Mai Principele Carol semna Declaraţia de Independenţă. În 10 mai 1881, era încoronat. Pe 10 mai, românii se bucurau de Sărbătoarea Naţională.
Un mare lider politic de azi, într-o totală ignoranţă, trimitea bezele de 9 mai Ziua Independenţei.
Stimate domn, i-aş fi spus, dacă-l vedeam faţă-n faţă, trăieşti şi supravieţuieşti unui fake-news.
Doar un Rege ar fi ştiut cum să ne mângâie durerile şi să ne reamintească de ce am fost odată
Sărbătoarea a fost ţinută de români aproape 70 de ani în 10 Mai. În 10 Mai 1866 intra Principele Carol în Ţara Românească. În 10 Mai Principele Carol semna Declaraţia de Independenţă. În 10 mai 1881, era încoronat. Pe 10 mai, zeci de ani la rândul, românii se bucurau de Sărbătoarea Naţională. Comuniştii au rupt totul, în câţiva zeci de ani. Au şi răstălmăcit. Ei au mutat Ziua Independenţei pe 9 Mai, ziua discursului lui Kogălniceanu. Iată că şi europeniştii au decretat o zi a Uniunii Europene tot în urma unei declaraţii. Unii mai fără Dumnezeu decât alţii.
Cât de bravi sunt englezii…
Mulţi dintre noi ne-am bucurat de bucuria altora. Cât de fastuaosă a fost ziua de 8 mai pe BBC. Câtă istorie a putut să încapă în scurte emisiuni.
Mesajul Reginei Elisabeta a II-a de Ziua Victoriei a fost de pace şi onor: Don’t give up!
În mesajul suveranei s-a punctat exact momentul în care tatăl ei, Regele George al VI-lea, a anunţat capitularea Germania la radio în urmă cu 75 de ani.
„Când mă uit la țara noastră astăzi și văd cum cum ne susținem unii pe alții, spun cu mândrie, că suntem încă o națiune pe care acești bravi soldați, marinari și aviatori ar recunoaște-o și ar admira-o”, a spus ea.
Vineri în Marea Britanie a fost o zi care ar fi trebuit să fie plină de parade și de petreceri în stradă, sărbătoare națională pentru a aniversa ziua în care forțele aliate au reuşit să obţină predarea necondiționată a Germaniei naziste. Ceremoniile au fost reduse, după ce adunările publice au fost limitate, pentru a opri răspândirea coronavirusului.
Steagurile au fâlfâiz în toată Marea Britanie, iar oamenii izolaţi în case s-au putut bucura de o zi de programe speciale la televiziune și la radio, notează Reuters.
Marea Britanie a adus un omagiu generației războiului cu zboruri ceremoniale ale avioanelor militare. S-au ţinut momente de reculegere și s-a difuzat discursul premierului din timpul războiului, Winston Churchill, care anunţa victoria împotriva Reich-ului.
„Suntem un popor liber datorită sacrificiului veteranilor noştri” (Boris Johnson)
Într-o scurtă ceremonie, ținută secretă, prințul Charles, îmbrăcat într-un kilt, a depus o coroană la memorialul de război de lângă moșia familiei sale din Scoţia.
Gospodăriile din Marea Britanie au evocat spiritul anilor ’40, unele îmbrăcând în costum de perioadă și găzduind petreceri de ceai, în ciuda blocării coronavirusului.
Premierul Boris Johnson a invocat „eroismul nenumăratelor persoane obișnuite” în tributul său adus milioanelor de britanici care au luptat și au trăit în timpul războiului.
„Suntem un popor liber datorită sacrificiului veteranilor noștri – oferim recunoștința noastră, mulțumirile noastre de inimă și angajamentul nostru solemn: veți fi mereu în memoria noastă,” a transmis premierul Boris Johnson.
Britanicii au cântat, la îndemnul Reginei
Naţiunile învingătoare şi-au cinstit eroii, noi am făcut paradă de europenism
Peste Canalul Mânecii, în Franţa, președintele Emmanuel Macron a organizat tradiționalul ceremonial de depunere a coroanelor de flori la Mormântul Soldatului Necunoscut.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a invocat cooperarea aliaților din timpul războiului, într-un schimb de mesaje cu președintele american Donald Trump, cu Johnson al Marii Britanii. A sugerat că ar trebui să fie reînnoită o asemenea uniune de forţe şi la problemele de astăzi.
În Germania – unde nazismul, holocaustul și devastarea războiului încă marchează politica – cancelarul Angela Merkel și președintele Frank-Walter Steinmeier au depus coroane la Memorialul de la Berlin al victimelor războiului și al dictaturii.
Elizabeta a II-a era o adolescentă când a izbucnit războiul, a învățat să conducă camioane militare și să fie mecanic în timp ce slujea în Serviciul teritorial auxiliar pentru femei. Era în Palatul Buckingham când a fost bombardat, în septembrie 1940, de avioanele Wermacht-ului.
De când a devenit regină în urmă cu 68 de ani, doar de șase oari a făcut o emisiune specială, altfel decât în mesajul ei anual de Ziua Crăciunului, dar discursul ei de Ziua VE a fost a doua adresă de la izbucnirea coronavirusului.
Luna trecută, ea a invocat spiritul celui de-al Doilea Război Mondial, solicitând publicului să-şi reamintească o parte din cuvintele piesei „We’ll Meet Again” de Vera Lynn, care a devenit un simbol al speranței pentru britanici în timpul conflictului.
În cadrul ceremoniilor de vineri, după discursul Reginei, britanicii au fost încurajați să își deschidă ușile și să cânte melodia lui Lynn.
În mesajul Reginei către națiune s-au invocat perspectivele sumbre de la începutul războiului care pot rezona cu grijile oamenilor de astăzi.
„Finalul este îndepărtat, rezultatul incert”, a spus ea. „Nu renunțați niciodată, nu disperați niciodată!” Acesta a fost mesajul zilei.
Noi cu ce ne-am ales? Nici 10 Mai, nici Regat
Probabil că politicienii de azi au complexele uzurpatorilor. Cu cât işi umflă plămânii cu mai multă Europă, cu atât le scade apetitul pentru o politică naţională.
Un brand maker de forţă american, îmi spunea odată că forţa unei administraţii stă, înainte de oameni, de tradiţii şi de valorile pe care le împărtăşesc. Atât timp cât preşedintele României are obsesia partidului cel mai bine reprezentat, starea de ospiciu poate înlocui uşor starea de alertă.
