Într-un comunicat publicat duminică, Goldman Sachs subliniază că investitorii care au cumpărat aceste produse – în frunte cu banca germană IKB – aveau „o mare experienţă în produsele de tip CDO” şi „cunoşteau riscurile”. Deci ştiau ce cumpărau. Le-ar mai fi cumpărat, oare, dacă ar fi fost informaţi că un administrator important de fonduri speculative, Paulson&Co, era implicat în alegerea acţiunilor incluse în portofoliul Abacus, şi că, în plus, deschisese o poziţie de vânzare pe produsul structurat al Goldman Sachs, mizând astfel pe scăderea valorii acestuia? Este o întrebare la care justiţia americană va trebui să răspundă. Aceasta s-a arătat deja sensibilă faţă de argumentul rezumat prin expresia latină „caveat emptor” (cumpărătorul trebuie să fie vigilent). Agenţia Bloomberg aminteşte că în două procese legate de „subprime” – cel intentat de MBIA băncii Merrill Lynch şi cel al HSH Nordbank împotriva UBS – instanţele au hotărât că reclamanţii nu erau deloc naivi.
Cealaltă armă a apărării constă în aruncarea responsabilităţii asupra celui care s-a ocupat de conceperea acestor produse, francezul Fabrice Tourre. Răspunzând marţi, 20 aprilie, unor întrebări din partea presei americane, consilierul juridic al băncii, Greg Palm, a lăsat să se înţeleagă că afacerea se rezuma la „o dispută între ceea ce îşi aminteşte Tourre şi ceea ce afirmă partea adversă”, potrivit Agerpres.
Fronturile judiciare s-ar putea multiplica. Miercuri, 21 aprilie, banca germană IKB – care a pierdut din cauze acestor CDO 150 de milioane de dolari – a declarat pentru AFP că pregătea o plângere civilă împotriva băncii de pe Wall Street.
Toată această afacere ia o turnură politică: guvernul german este cel care a împiedicat falimentul băncii IKB, în 2008. Potrivit publicaţiei Handelsblatt, Berlin se apleacă asupra cadrului juridic al acestei afaceri. Unii responsabili politici din coaliţia Angelei Merkel evocă deja o răcire a relaţiilor între statul german şi această bancă. Ministrul de finanţe Wolfgang Schäuble doreşte să abordeze această chestiune cu omologul său american, afirmă ziarul german.
În Statele Unite, afacerea ia o altă turnură politică. În Illinois, democratul Alexi Giannoulias – care se află în campanie pentru un loc de senator ocupat altădată de Barack Obama – i-a cerut adversarului republican să înapoieze contribuţiile electorale primite de la Goldman Sachs. Reacţia republicanilor a fost următoarea: preşedintele american nu ar trebui să facă la fel cu milionul de dolari daţi de bancă pentru campania sa prezidenţială? Potrivit Center for Responsive Politics, Goldman Sachs şi salariaţii săi au vărsat 6 milioane de dolari candidaţilor care au participat la alegeri în 2007 şi 2008, din care trei sferturi democraţilor, conchide ziarul Le Temps.
Potrivit ziarului francez Le Figaro, la o primă analiză afacerea Goldman Sachs nu are impact asupra Franţei, citându-l pe ministrul economiei, Christine Lagarde. „Vom examina această situaţie. La sfârşitul lunii aprilie, Autoritatea pentru pieţele financiare (AMF) va oferi date mai precise”, a declarat Lagarde.
După SEC, a urmat Autoritatea britanică a serviciilor financiare (FSA), care a hotărât marţi să depună plângere împotriva băncii americane. Banca olandeză ABN Amro, cumpărată de Royal Bank of Scotland (RBS), ar fi folosit 625 de milioane de euro în operaţiuni îndoielnice în cadrul Goldman Sachs. Şi gigantul american în domeniul asigurărilor, AIG, a depus o plângere. De asemenea, unele instituţii financiare sud-coreene ar fi afectate şi ele, potrivit ziarului Le Figaro.
