Elisabeta Tudorache lucrează de 30 de ani ca asistentă la secţia Neonatologie 2 a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa. Este singura asistentă cu vechime atât de mare care activează la secţia de Neonatologie. „Nu am schimbat serviciul de la terminarea şcolii. Lumea se plimbă de la o secţie la alta, dar eu tot la spital am rămas”, a declarat, cu mândrie, Elisabeta. Pe vremea lui Ceauşescu a fost chiar asistentă-şefă, însă nu i-a plăcut prea mult. „Întotdeauna mi-a plăcut să fiu la patul bolnavului, să acord ajutor. Nu mi-a plăcut să fiu şefă, să umblu cu hârţogăraie. Noi avem o echipă bine închegată şi asta este cel mai important, pentru că împreună luptăm să salvăm vieţile micuţilor născuţi cu probleme”, a mai precizat asistenta. În fiecare dimineaţă, Elisabeta merge la serviciu cu aceeaşi plăcere ca în prima zi. Nimic nu s-a schimbat pentru ea şi abia aşteaptă să ajungă la muncă pentru a avea grijă de copilaşi. „Este o muncă dificilă, însă zilnic vin cu dragoste la serviciu. Îmi place să fiu alături de aceşti copii, să îi ajut cum pot. Satisfacţia este imensă atunci când văd că mama pleacă acasă, iar copilul este bine”, a precizat asistenta. Lucrând de 30 de ani la această secţie, Elisabeta a văzut şi bune, şi rele. De la tristeţea părinţilor la aflarea veştii că micuţii lor suferă de diverse boli la faptul că unii copii sunt abandonaţi în spital pentru că au malformaţii sau bucuria imensă a mamei când vede că totul s-a rezolvat, toate acestea sunt trăiri pe care le are alături de aparţinători. Multe persoane au căutat-o, de-a lungul timpului, pentru a-i mulţumi. „Au venit şi după trei ani la poarta spitalului să-mi mulţumească. Unii părinţi m-au căutat mult şi m-au identificat după aluniţă”, a mai spus Elisabeta.
Cum ai grijă de un bebeluş de numai 800 de grame
Zilele acestea, la Reanimare au fost doi bebeluşi, unul născut prematur, de 800 de grame, care are şi o malformaţie uro-genitală, şi unul de 3600 grame, cu insuficienţă respiratorie.Sunt extrem de rare cazurile când astfel de micuţi nu pot fi salvaţi. „Avem aparatură performantă, CPAP şi ventilator, care îi ţine în viaţă. Aceşti copii sunt tot timpul monitorizaţi. Avem, spre exemplu, un prematur născut cu 900 de grame, care după o lună a ajuns la 1200 grame. Băiatul este alimentat prin sondă cu lapte matern”, a mai spus asistenta.
Reanimarea neonatală este un sector extrem de dificil, este locul în care chipurile mamelor sunt umbrite de suferinţă, este spaţiul în care rugăciunea şi încrederea în capacităţile personalului medical sunt poate singurele elemente care dau speranţă. Este, nu în ultimul rând, locul în care se fac minuni.
