Suntem condamnati sa repetam greselile trecutului, crede Martin Armstrong, fostul presedinte al Priceton Economics, din cauza viziunii noastre liniare asupra timpului. Ultimele varfuri ale increderii in mediul economic s-au consemnat in 1999 si 2007. Conform ciclurilor de 8,6 ani trasate de acesta, vom atinge un punct de minim in 2011, moment in care ascensiunea se va relua cu pasi mici, in 2015 economia urmand sa atinga un nou maxim. Daca va amintiti, in 2007 a explodat bomba subprime, iar in 1999 balonul dotcomurilor (este si momentul declinului economiei japoneze), fapt ce a determinat intrarea SUA in recesiune. Pentru a o combate, Fed a redus gradual rata dobanzii, pana la 1%, miscare ce a pregatit bula imobiliara ce avea sa se sparga peste opt ani, cu efectele pe care le simtim inca.
Crizele din sfera monetara sunt mai usor de urmarit decat ciclurile economiei, deoarece vin la intervale mai mari. In 1933, 1971 si 2008 impactul unei filosofii noi in plan monetar a fost semnificativ. In 1933 administratia Roosevelt definitiveaza confiscarea aurului de la populatie. Este ultimul an cand se bat monede de aur in SUA. Acoperirea in aur a banilor este abandonata in 1971, cand administratia Nixon refuza sa isi onoreze obligatiile de a livra cantitatea de aur corespunzatoare fiecarui dolar (Franta si Elvetia au ramas atunci cu mari „stocuri” de dolari). Se consfintea ruperea acordului de la Bretton Woods, semnat in 1944, cand 44 de state parafau aparitia FMI si a Bancii Mondiale si isi legau rezervele valutare de dolar. In 1971 se pun bazele sistemului cursurilor flexibile, prin care moneda nu mai era legata de un activ palpabil precum aurul, fapt ce limita expansiunea masei monetare.
In 2008, o data cu falimentul Lehman Brothers, sistemul monetar global este la un pas de colaps. Pentru a acoperi pierderile imense din contabilitatile bancilor, pierderi ca urmare a deprecierii activelor din pietele imobiliare, dar si a pozitiilor neacoperite in urma falimentului contrapartii Lehman, bancile centrale s-au pus serios pe tiparit bani, fenomen care continua si acum.
In sfarsit, 224 de ani este miscarea mai larga a civilizatiilor. Intre uciderea lui Cezar si apogeul atins de Imperiul Roman, in timpul lui Marc Aureliu, trec 224 de ani. Statele Unite si-au atins apogeul puterii in 2000, la aproximativ 224 de ani dupa Declaratia de Independenta, considera Armstrong (in eseul lui „Is Just Time”).
Profeti, Nomazi, Eroi, Artisti
In viziunea lui Stauss si Howe, prima faza a cicurilor istorice (in cartea lor „The Fourth Turning”) este de Expansiune, in care omenirea avanseaza rapid dupa ce o noua ordine, noi reglementari ori legi au fost stabilite in momentul in care vechile structuri s-au prabusit si noi forme le-au luat locul. Urmeaza o faza de Trezire, de punere sub semnul intrebarii a cutumelor si regulilor, in care preocuparea principala este explorarea spirituala si dezvoltarea personala. A treia faza este caracterizata de individualism si de subrezire a institutiilor. In sfarsit, perioada de Criza redefineste scopurile si motivatiile in societate.
Dand ca exemplu istoria din ultima jumatate de secol, ultima perioada de Expansiune a fost intre 1946 si 1964, Trezirea s-a derulat intre 1964 si 1984 (vezi miscarea Flower-Power, Primavara de la Praga etc.), subrezirea institutiilor s-a suprapus cu Razboiul Rece (1984-2005), iar Criza institutionala, economica, financiara, poate si a resurselor, ar putea fi stabilita intre 2005 si 2026.
Cei doi autori impart si generatiile in patru tipuri. „Profetii” sunt condusi de un set de valori, au o viziune morala asupra lumii. De regula, copilaresc in faza de Expansiune, viseaza sa schimbe lumea in faza de Trezire, viata lor matura este caracterizata de etica intr-o lume tot mai subreda, iar la varsta senectutii sunt eminentele cenusii din perioada de Criza. Generatia baby-boomers e un exemplu in acest sens. „Nomazii” sunt duri, aventurosi, intolerabili cu institutiile. Sunt copii in perioda de Trezire, tineri adulti in cea de declin institutional, lideri maturi in perioadele de criza si varstnici in faza de Expansiune. „Eroii” sunt conventionali, puternici, cu incredere in autoritate. In sfarsit, „Artistii” sunt subtili, indecisi, emotionali si concilianti. Ei sunt copii in perioada Crizei, tineri in cea a Expansiunii, maturi in faza de Trezire si ajung la varsta a treia in momentul noii slabiri a institutiilor. Copiii din aceste zile fac parte din aceasta categorie.
