Acest lucru nu este însă suficient pentru un fizician perfecţionist care şi-a propus să ducă simetria fără cusur a unui fulg de zăpadă dincolo de ce poate oferi natura, informează miercuri Live Science, citată de Agerpres.
Kenneth Libbrecht, fizician la Institutul Tehnologic din California, vrea să obţină în laborator cel mai mare fulg de nea şi să-i împingă simetria cât mai aproape de perfecţiune. Prin controlul atent al condiţiilor de formare a fulgilor de zăpadă, el a reuşit să obţină fulgi cu diametrul de 1,2 centimetri cu o simetrie impecabilă.
Acest lucru nu este însă suficient pentru Libbrecht care vrea să obţină cristale de zăpadă simetrice de peste 2,5 centimetri. Nu există legi ale fizicii care să împiedice formarea unor fulgi mari de zăpadă, susţine el. Însă atunci când vrei fulgi cât mai mari, “este uşor să obţii cristale de zăpadă urâte. Cu cât un fulg de nea este mai mare, cu atât mai multe lucruri pot merge prost”, a adăugat el.
În anul 2006 cercetători ai NASA au evaluat fulgii de nea care au căzut în Ontario, Canada, şi au ajuns la concluzia că fulgii cu diametre de 1,5 centimetri nu sunt cu totul neobişnuiţi şi nu toţi sunt urâţi (asimetrici).
În natură, zăpada se formează la altitudini ridicate în atmosferă, când în jurul unor particule de praf se formează cristale. Pe măsură ce cristalele nou formate cad spre pământ, întâlnesc diferite condiţii de presiune, umiditate, temperatură, dinamică atmosferică etc care îi conferă fiecărui fulg de nea unicitatea, conform cercetătorilor.
