Ni se intampla uneori sa avem tulburari in minte, in suflet cand ne amintim fapte, intamplari, discutii care ne-au adus suparari, tristeti… Rememorarea, retrairea acestor aduceri-aminte, mai ales cand suntem singuri, ne involbureaza mintea, ne tulbura sufletul si retraim ceea ce ne-a necajit, ne-a umilit. De cate ori nu ni se intampla sa ne certam in minte cu persoane care ne-au savarsit fapte rele! Marc Aureliu (imparat si filosof stoic roman, 121-180) spune in acest sens: "Cat este de usor sa zagazuiesti fluxul reprezentirilor si sa le stergi, fie cand sunt suparatoare, fie cand sunt nepotrivite cu natura ta si sa te pastrezi intr-o desavarsita seninatate a spiritului." ("Catre sine") Iarta-ma, Imparate, dar eu cred ca nu e deloc usor sa zagazuim, sa stergem fluxul unor astfel de retrairi, in mintea noastra, a acestor aduceri-aminte triste. Ce bine ar fi sa le putem sterge, asa cum scolarul sterge cu buretele literele sau numerele scrise cu creta pe tabla!
Adesea ni se intampai ca mintea sa ni se involbureze, ca sufletul sa ni se innoureze retraind momente urate, triste din viata noastra. In acele clipe e bine sa ne rostim aceasta scurta rugaciune: "Ajuta-ma, Doamne, sa am pace in ganduri si seninatate in suflet!"
