Doi cuviosi parinti, Andrei si Epifanie, din Constantinopol, stateau de vorba… si a venit la ei un diavol. "Du-te de aici, necurate, vrajmasule!" – i-a spus unul dintre cuviosi. Dar diavolul n-a plecat, a intrat in vorba cu ei si, printre altele, le-a spus aceste cuvinte profetice: "Iar de voiesti sa-ti spun tie mai drept, sa stii ca vor veni vremi cand mestesugirea mea va pieri, caci, in acea vreme, oamenii vor fi mai rai decat mine, incat si copiii cei mici vor fi cu viclesugul mai mare decat cei batrani. Atunci eu voi incepe a ma odihni si nu voi mai invata nimic pre fiii oamenilor, pentru ca ei singuri, de la sine, vor face voia mea." (Din "Proloage", v.I, Ed Mitropolia Olteniei, 1991). O, Doamne! O, Belzebut! ce proorocire care, iata, se implineste in zilele noastre! Cred ca astazi diavolul (bietul de el!) nu mai gaseste de lucru printre noi, cu mestesugurile, cu vicleniile sale. si mai cred ca nu se odihneste, cum spunea diavolul prooroc, ci se intristeaza vazand cum oamenii i-au luat menirea, rostul si fac relele dracesti chiar mai bine decat el! Ba ma gandesc ca cei rai de astazi vor "profana" chiar si iadul, cand vor ajunge acolo, cu rautatile lor pe care insusi Belzebut nu si le-a putut imagina. Da… ce proorocire draceasca… care asa de bine se implineste in zilele noastre!
