Intr-o cugetare a sa, Nicolae Iorga spune ca iti asociezi mai usor defectele decat insusirile si ca aproape toate viciile te fac sociabil – adica, in limbajul actual, iti gasesti mai usor "prieteni" cu care sa te infratesti intr-o gasca, intr-un clan, intr-o afacere ticaloasa etc., in loc sa ne unim prin fapte bune, prin idealuri care sa incununeze, sa lumineze istoria poporului care ne-a nascut. Ba si mai rau: daca am deveni astfel "sociabili" pe fata, la vedere, prin vicii, prin cele rele tot ar fi bine; sunt insa si rai, pacatosi "delicati", "stilati" care se unesc si savarsesc cele rele sub "patronajul virtutii", cum spune Nietzsche: "…lacomia de avere, setea de putere, lenevia, nerozia toate au interese in chestiunea virtutii", adica se foloseste virtutea ca un voal al minciunii, al inselatoriei etc.
Da, ce adevar trist spune Iorga si care se vede atat de limpede in societatea in care traim: multi dintre noi devin "sociabili" tocmai prin viciile, prin relele pe care le dospesc in ei si apoi le savarsesc pe fata, fara teama sau, dupa cuvantul lui Nietzsche, le infaptuiesc pe cele rele sub "patronajul virtutii".