Se poate pune intrebarea cum de a ajuns PDL, o metamorfoza a fostului partid al lui Petre Roman, a carui nastere cu forcepsul s-a facut prin ruperea de FSN si care pana in 2005 a facut parte din Internationala Socialista, sa devina deodata un partid crestin-democrat? Liderii crestin-democrati din Europa i-au trimis mesaje de felicitare lui Basescu in urma victoriei in alegeri, iar printre cei mai euforici a fost seful PPE, belgianul Wilfried Martens. Intr-un comunicat intitulat "Continuitate pentru mai bine", acesta a scris emfatic: "Presedintele Traian Basescu a dovedit ca are dorinta de schimbare a Romaniei si stie sa se lupte pentru ideile europene. PPE apreciaza, de asemenea, eforturile constante ale presedintelui Basescu pentru modernizarea statului, combaterea coruptiei si aplicarea egala a legii in Romania".
Partidul Popular European este principala grupare din Parlamentul UE, cu 265 de membri din 736, asa incat sprijinul acestei formatiuni politice transnationale poate avea o mare importanta practica. Din cei 33 de eurodeputati romani, 14 fac parte din grupul PPE, printre acestia aflandu-se, pe langa cei 11 membri PDL, si cei trei din UDMR. Pana in 2005, Romania era reprezentata in PPE doar de catre UDMR si PNTCD. Presedintele PPE, Wilfried Martens, care conduce conglomeratul conservator din 1992, era foarte curtat de feluriti politicieni romani. Unul dintre cei mai activi a fost transfugul PSD-ist Cozmin Gusa, care dupa ce l-a porcait pe Basescu in avatarul sau socialist, pe cand era colegul de partid al lui Hrebenciuc si Cozmanca, a fost ales de abilul marinar sa-i fie sef de campanie in 2004 si trimis ulterior sa negocieze cu Wilfried Martens la Bruxelles intrarea PD in gruparea crestin-democrata.
Unii dintre consilierii lui Martens s-au aratat extrem de reticenti in acea perioada, cunoscand trecuta ardoare PSD-ista a emisarului (Gusa) si tenta FSN-ista a PD, din care atunci Petre Roman inca mai facea parte. Sfatul dat lui Martens a fost sa nu primeasca PD, pentru ca identitatea acelui partid nu intra in criteriile de selectie ale conservatorilor. Nimeni nu si-a facut insa multe iluzii. Fara a fi autoritar, Martens este un om extrem de incapatanat, care isi recunoaste cu greu greselile. Nu a recunoscut astfel niciodata ca s-a inselat in privinta calitatilor de om politic ale taranistului Ciorbea, pe care l-a sustinut pana la capat, in ciuda dezastrului PNTCD, partid a carui singura vizibilitate politica e data astazi de faptul ca a ramas membru in PPE. Pus in fata candidaturii insistente a PD, Martens a decis in final ca nu se poate refuza primirea in grupul conservatorilor a unui partid aflat la putere intr-o tara relativ mare si care avea sa intre in UE.
Multi membri vechi si influenti din PPE au chestionat caracterul crestin-democrat al PD, dar pana la urma acesta a fost primit pentru a umfla numarul parlamentarilor PPE si deci influenta gruparii. La urma urmei, au argumentat altii, PPE a mai cooptat din interes si multe partide de dreapta, de factura pur liberala, cum sunt FIDESZ, al populistului maghiar Viktor Orbán, sau Il Popolo della Libertà, al lui Berlusconi, partide dintre care unele ar putea cu greu sa arate in ce fel sunt compuse din crestini… sau din democrati.
