Cand o decizie atat de importanta pentru soarta unei tari, cum este alegerea sefului statului pentru urmatorii cinci ani, este luata in urma unei diferente de 70.000 de voturi, ce reprezinta mai putin de o jumatate de procent din populatia cu drept de vot, este firesc sa te gandesti care a fost elementul hotarator pentru ca balanta sa se incline intr-o parte, si nu in cealalta. Raspunsurile posibile sunt multiple, si am sa enumar doar cateva dintre ele.
» Voturile romanilor din diaspora, care s-au prezentat de aceasta data intr-un numar de aproape 3,5 ori mai mare decat in 2004 si de la care Traian Basescu a obtinut cu aproape 85.000 de voturi mai mult decat contracandidatul sau. (Asta inseamna ca, pentru voturile din tara, cele pe care le-au estimat exit-poll-urile, rezultatul a fost de 50,07% in favoarea lui Geoana, ceea ce inseamna ca estimarile s-au inscris in marja de eroare.)
» Minoritatea maghiara, care de aceasta data a infirmat mitul urmarii disciplinate a cuvantului de ordine dat de catre UDMR – ce-i drept, exprimat cam cu jumatate de gura; in judetele cu concentrare mare a maghiarilor (Harghita, Covasna, Mures, Satu Mare) prezenta la vot a fost net inferioara mediei nationale, iar rezultatul i-a fost favorabil lui Traian Basescu.
» Cei 673.368 de alegatori care s-au decis sa voteze abia la turul al doilea si care, conform exit-poll-urilor, l-au votat majoritar pe Basescu; contrar teoriei conform careia prezenta ar trebui sa fie mai mica in turul al doilea (confirmata in alegeri prezidentiale din mileniul trecut), atat in 2004, cat si in 2009 prezenta a fost mai mare si in ambele cazuri l-a avantajat pe acelasi candidat.
» Deocamdata ca o ipoteza ce urmeaza a fi verificata o data cu publicarea rezultatelor complete ale turului al doilea, prezenta in sectiile de votare speciale a unui numar de votanti cu 30% mai mare decat in primul tur; pentru moment stim doar ca in primul tur Geoana a inregistrat in aceste sectii un procent inferior celui din cele normale (29,6%/31,4%), in timp ce Basescu a inregistrat unul superior (33,2%/31,2%).
Absenta oricaruia dintre aceste fenomene ar fi determinat inversarea rezultatului final. Insa ele sunt mai mult fapte diverse si nu tin loc de explicatii pentru faptul ca previziunile sondajelor si calculele matematice privind redistribuirea voturilor candidatilor eliminati (la care m-am referit saptamana trecuta) au fost infirmate o data cu numararea buletinelor de vot. Aceste explicatii trebuie cautate, mai degraba, in inabilitatile care au intervenit in ultimele saptamani in strategia celui considerat favorit imediat dupa incheierea primului tur. "Filmuletul cu palma" a avut efect de bumerang prin asocierea cu declaratiile unui personaj cu imagine publica controversata; prezenta la mitingurile electorale pesediste a lui Crin Antonescu a fost neproductiva atat timp cat electoratul liberal, cel care trebuia convins sa voteze impotriva lui Basescu, se afla in alta parte; gafa vizitei la Vantu s-a asociat prestatiei defensive din confruntarea finala (singurul moment care l-a pus in dificultate pe Basescu – cel al juramintelor – a fost provocat de catre moderator).
Asadar, explicatii ale victoriei lui Traian Basescu (sau, mai degraba, ale esecului lui Geoana) putem gasi cu usurinta si sunt convins ca putem adauga si altele. Asta, tocmai pentru ca, la urma urmelor, diferenta a fost mica. Invinsul din acest an a acumulat mai multe voturi decat o facuse invingatorul din 2004. Odata reales, Traian Basescu a devenit si presedintele a 5,2 milioane de romani care au votat duminica impotriva sa. Sarcina dificila, daca avem in vedere antecedentele.
