(Editorial aparut in editia tiparita de luni)
La ora la care scriu acest editorial, rezultatele sondajelor la iesirea de la urne nu sint cunoscute cu exactitate. Foarte probabil, ele vor indica un scor strins, o diferenta atit de mica intre numarul de voturi obtinute de cei doi candidati incit doar numaratoarea finala va putea stabili cert cine va fi presedintele Romaniei pentru urmatorii cinci ani.
Indiferent insa cine va iesi invingator, este obligatoriu sa remarcam trei lucruri esentiale. Primul se refera la corectitudinea desfasurarii alegerilor. A patra runda electorala din ultimii doi ani, dupa cele locale, generale si europarlamentare, a dovedit ca si in privinta alegerilor, actul fundamental pe care se bazeaza o democratie, Romania este inca o tara a formelor fara fond.
De la legea electorala, la mecanismele administrative prin care statul organizeaza alegerile, la modul in care se desfasoara campaniile, la cum se voteaza in zonele rurale, la aplicarea legii in cazul fraudelor, totul poarta amprenta amatorismului, a improvizatiei, a iresponsabilitatii, si mai ales a lipsei de scrupule in obtinerea de voturi prin orice mijloace, chiar si ilegale.
Statul tolereaza traficul de voturi pentru ca institutiile sale nu sint nimic mai mult decit extensii ale partidelor aflate la putere. Dorinta formatiunilor politice de a aduna procente cumparind voturi a devenit lege. Asa se explica faptul ca nu exista o baza de date unitara si usor accesibila cu toti cetatenii cu drept de vot, ca sectiile de vot nu sint informatizate, astfel incit sa se poata spune in citeva secunde daca o anumita persoana a mai votat in alta parte si ca politia si parchetul tolereaza mita si turismul electoral, chiar si atunci cind dovezile acuzatoare sint de necontestat. Romania taranilor care s-au batut pe galetile impartite de echipele candidatilor si cea a Autoritatii Electorale care refuza sa faca publice numele alegatorilor pe liste speciale pentru a se analiza daca nu au votat de mai multe ori se afla inca foarte departe chiar si de cea mai ingaduitoare definitie a unei democratii.
A doua observatie se refera la prestatia unui alt actor important in procesul electoral: mass-media. A fost cea mai murdara campanie electorala din ultimii 20 de ani. Si asta se datoreaza nu atit acuzatiilor lansate de taberele principalilor candidati cit modului in care s-au raportat la ele numerosi jurnalisti, in special de televiziune. Si anii trecuti, pe masa presei au ajuns diverse dezvaluiri cu scopul de a lovi intr-un anume candidat. Dar este o mare diferenta intre a le analiza respectind regulile meseriei, ascultind si argumentele partii adverse, prezentind faptele in context, echilibrat, si a le difuza propagandistic, printr-un discurs inchizitorial, ignorind elementele evidente care te indeamna la retinere. Cred ca multi jurnalisti vor trebui sa-si faca incepind de azi un atent proces de constiinta si, daca nu cumva le cerem prea mult, poate nu ar strica nici o mea culpa pentru prejudiciile de credibilitate pe care le-au adus acestei meserii.
Ultima si cea mai importanta lectie a acestui scrutin tine de eterna dilema a alegerii intre doua rele. Nu exista decit o singura sansa sa iesim din acest cerc vicios. Sa renuntam la pasivitate si la ideea ca a vota constincios de cite ori suntem chemati la urne este suficient pentru ca Romania sa devina o democratie vie. Nu este suficient nici macar in tarile in care exercitiul democratic are zeci sau sute de ani de rutina in spate. Chiar si acolo unde statul a invatat sa-si respecte cetatenii, raporturile trebuie permanent reevaluate iar impulsul in acest proces nu vine aproape niciodata din partea birocratiei, ci din partea cetatenilor care simt ca este de datoria lor sa se implice in treburile comunitatii.
Acelasi lucru este valabil si cu politicienii. Daca vom continua sa acceptam fara sa protestam modul in care isi promoveaza interesele personale sau de partid, nu se vor schimba niciodata. Daca nu ii vom sanctiona – prin scrisori, prin pichete, prin demonstratii, prin marsuri – de cite ori abuzeaza de puterea lor, se vor simti incurajati sa o faca mai departe. Si ne vom trezi din nou, peste cinci ani, pusi sa alegeme intre doi candidati care nu reflecta nici pe departe ce are mai bun de oferit aceasta tara.
Aceeasi logica a implicarii trebuie aplicata si celui ce ne va fi presedinte pentru urmatorii cinci ani. Nici Basescu, nici Geoana si nici un alt om mandatat sa detina o functie publica nu trebuie lasati sa isi atinga limitele onestitatii si competentei. Si daca va fi ales presedinte omul pentru care am votat sau adversarul sau, va depinde si de noi ca mandatul sau sa fie mai bun decit ne asteptam sau mai putin rau decit ne temem.