România liberă: Să începem cu noutatea zilei: candidezi la USR. Cum ți-a venit ideea, de ce faci asta? Știi în ce te bagi?
Dan Lungu: Candidez pentru a pune capăt șirului de scandaluri și conflicte din ultimii ani, care au făcut praf imaginea Uniunii Scriitorilor și din care avem cu toții de pierdut. Am văzut în străinătate, când am mers la lansarea cărților mele traduse, câte eforturi se fac pentru a sprijni literatura, statutul scriitorului, pe când aici uneori eforturile par făcute în sens invers. Candidez pentru a convinge tinerii scriitori talentați să intre în Uniune (acum e o organizație îmbătrânită, neatractivă pentru cei din zona cea mai efervescentă a literaturii) și pentru a veni cu o serie de proiecte noi – rezidențe de creație interconectate la nivel european, burse de creație, un fond de mobilitate ș.a.
Toate acestea există în altă parte, nu inventez eu roata. Mai mult, rezidențe de creație și burse de cercetare am instituit eu însumi în cei patru ani de directorat la Muzeul Național al Literaturii Române din Iași; așadar, nu vorbesc din auzite. De asemenea, e nevoie de un sistem de protecție socială și medicală a membrilor aflați în dificultate, cu atât mai mult cu cât sunt multe persoane în vârstă. În acest moment nu există un fond social, de ajutorare, iar Comisia socială, din câte înțeleg, a cam șomat în ultimii ani. În programul de candidatură am propuse câteva măsuri și în această direcție. Și ultimul, dar nu cel mai puțin important, candidez pentru a deschide un canal de comunicare cu cei excluși și cu cei care -și-au dat demisia din solidaritate cu aceștia. Locul lor este în Uniune. Atunci când au fost excluși mai mulți membri din Uniunea Scriitorilor, printre care unii dintre cei mai importanți scriitori ai timpului nostru, am fost de-a dreptul revoltat.
O organizație serioasă și cu democrație internă nu are voie să ajungă într-o asemenea situație, cu atât mai mult atunci când e vorba de o uniune de creatori, unde libertatea de exprimare trebuie să fie exemplară. Am inițiat o scrisoare de protest, alături de Radu Vancu, semnată de foarte multă lume, care a rămas fără niciun ecou la conducerea Uniunii. Comunicarea și dialogul nu constituie punctul tare al acesteia.
Știu în ce mă bag, dar sunt un om cu experiență. Calmul și echilibrul meu sper să conteze în negocierile cu exclușii, iar experiența managerială și contactele dobândite în activitatea mea literară internațională -să-mi fie de folos în aplicarea programului meu de candidatură.
Ești parlamentar USR și candidezi la Uniunea Scriitorilor din România, adică tot USR! Activitatea de parlamentar de până acum ți-a dat încredere că vei putea coaliza o -breaslă atât de dezbinată, cu multe orgolii?
Există multă dezbinare între scriitori, dar există și solidaritate, o simt și acum, când abia mi-am anunțat candidatura. Nu sunt singurul care dorește o Uniune reprezentativă, eficientă, corectă. Activitatea mea de parlamentar s-a focalizat în special pe chestiuni legate de cultură. Nu cred că scriitorii sunt mai dezbinați decât alte profesii legate de creativitate, ci doar că au apărut mai des în public cu problemele lor. Din păcate, Uniunea Scriitorilor, din pricina șirului de scandaluri, are o imagine mai proastă decât merită. În interior există mulți oameni de bună calitate și filialele au multe proiecte interesante. Cred că o creștere a autonomiei lor, căci în prezent nu au personalitate juridică, le-ar da mai mult avânt în derularea de noi proiecte. De altfel, sunt membru în Comisia de cultură și media a Senatului României și lucrez mult pe legislația din acest domeniu. Am o privire de ansamblu asupra câmpului cultural românesc și prin profesie, ceea ce mă ajută foarte mult în evaluarea situațiilor și găsirea soluțiilor.
Orgoliile scriitorilor sunt mai degrabă literare decât de altă natură. Merg la cenaclu de mic și sunt vechi în lumea literară, știu foarte bine ce pasiuni pot naște discuțiile pe un vers sau o frază. E o nebunie să crezi că îi poți coaliza pe toți atunci când e vorba de gusturi și credințe literare – și e bine că nu se poate asta. Eu -nu-mi propun decât să-i adun în jurul unor interese profesionale comune, în apărarea unor drepturi și crearea unor condiții mai bune pentru creația liberă.
Ce reprezintă pentru tine, scriitor, implicarea în politică?
Implicarea mea politică este eminamente în zona culturală. Cred în cultură așa cum alții cred în PIB sau în asfalt. Fundamentul bunăstării este cultura, iar implicarea mea este în acest spirit.
Ce-ți dorești pentru breasla scriitorilor? Ce reprezintă, de fapt, o breaslă în opinia ta?
Breasla înseamnă deopotrivă o unitate de practici, de interese ce derivă din acestea, de valori profesionale și un grup de recunoaștere și validare a valorilor. Pentru scriitori în mod particular libertatea de creație este esențială. În viziunea mea, USR este mai mult decât un sindicat sau o uniune a intereselor de breaslă, este un organism care contribuie la stimularea și protejarea creației libere. Nici caracteristicile individuale, nici sistemul politic și nici piața nu trebuie să condiționeze libertatea de creație. De exemplu, atunci când USR acordă un ajutor social, văd în asta mai degrabă un mod de a proteja libertatea de creație.
În dicționarul limbii române există cuvântul solidaritate. Acum, în an centenar, crezi în acest termen? Există el în realitatea imediată?
În relațiile interumane am văzut adesea dovezi uimitoare de solidaritate. Problema intervine când vorbim de instituții și grupuri care trebuie să gestioneze sau să afirme public sentimentul de solidaritate. Anul centenar e o ocazie minunată pentru discursuri sforăitoare pe această temă, sărbători făcute doar pentru că există buget, pentru ipocrizie și de lipsă de decență. Nu știm să facem festivități cu miez și cu bun-simț. Comunismul și cultul personalității ne-au pervertit bucuria de a rememora împreună evenimente istorice.
Cum crezi că ar trebui să marcăm acest eveniment, 100 de ani de Românie în actualele granițe?
Prin lucruri care să dureze, la rândul lor, 100 de ani. Degea-ba ținem sute de discursuri și dansăm chipurile solidar în hore ale unirii dacă nu suntem în stare să facem o autostradă care unește Moldova cu Transilvania. Prea mult spectacol ieftin, prea mult mărunțiș zornăitor.
Unde este scriitorul Dan Lungu? Și-a mai găsit el loc în toată această activitate intensă a ta? Ce mai citim de Dan Lungu în 2018?
Scriitorul Dan Lungu are un mic birou într-un colțișor din capul lui Dan Lungu și scrie chiar când el face alt-ceva. Din când în când, îi arată ce a mai scris, iar Dan Lungu dă nemulțumit din cap sau, dimpotrivă, aprobă surprins. Așa că s-ar putea să citim o carte nouă de-a lui în 2018, dar nimeni nu poate garanta niciodată nimic, vorba unui prieten.
În ce îți găsești resursele pentru a purta aceste bătălii?
Mă susține felul meu pozitiv de a vedea lucrurile, faptul că de câte ori m-am lansat într-un proiect l-am dus la bun sfârșit, faptul că eforturile mele au fost apreciate și, nu în ultimul rând, atmosfera tonică și echilibrată a familiei, suportul lor, chiar dacă m-ar dori mai mult alături de ei decât în spațiul public.
Te mai vedem la FILIT?
Greul FILIT-ului cade pe Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu și echipa. Sigur că nu mă pot despărți de FILIT, ajut cu ce și cum pot.
Ce-ți dorești pentru acest an?
Se anunță un an foarte greu, cu multe proiecte. În primul rând, îmi doresc să nu pierd echilibrul între muncă și timpul petrecut cu familia. Apoi, sper să am calmul și tenacitatea de a duce la bun sfârșit lucrurile începute. Nu-mi doresc rezultate neapărat spectaculoase, ci bine făcute și cu efect de durată.
CV
„Raiul găinilor”, „Sunt o babă comunistă” sau „În iad toate becurile sunt arse” sunt doar câteva dintre romanele publicate de scriitorul Dan Lungu, acesta fiind și unul dintre cei mai traduși scriitori români în afară. A fost directorul Muzeului Literaturii Române din Iași până la alegerea ca senator din partea USR în 2016. Din 2013, a inițiat și organizat anual festivalul FILIT (Festivalul Internațional de Literatură și Traducere Iași), împreună cu scriitorii Florin Lăzărescu și Lucian Dan Teodorovici.
