Este trist, dar si amuzant sa urmaresti cum numerosi jurnalisti au ajuns sa se imbete cu propria ura impotriva lui Basescu si refuza sa vada cateva adevaruri simple, dar foarte importante. Urmariti inca de amintirea zilelor in care pactul cu diavolul se pecetluia cu ode si cantari de proslavire a lui Ceausescu, isi exerseaza vigilenta atacandu-i pe cei pe care ii banuiesc ca fac acelasi lucru cu Basescu. Isi irosesc timpul degeaba. Cele mai multe dintre textele sau luarile de pozitie jenant partizane in favoarea presedintelui au fost initiativele autorilor. Unele urmareau un scop marunt, acela de a se da bine cu stapanul ca poate pica ceva, altele, majoritatea as spune, au venit din convingere. Insa au fost gesturi unilaterale, nu materializarea unui pact. Nici macar a unuia tacit. si nu pentru ca unii dintre acesti jurnalisti sau oameni de cultura nu si-ar fi dorit.
Sa ne amintim cu cata furie ii plesneau in 2005-2006 pe cei care incercau sa judece obiectiv actiunile presedintelui. De-abia acum, cand Basescu nu mai pare vesnic, redescopera ca despre el se poate scrie si echilibrat. Cu toate acestea, esenta relatiei lui Basescu cu mass-media trebuie cautata in alta parte. De exemplu, in unele declaratii facute de el relativ recent. Cum ar fi cea de sustinere a lui Culita Tarata, pe care l-a absolvit de criticile presei haine, sau cea de reconciliere cu RAFO, rafinaria vaca-de-muls a guvernarii Nastase. Care nu numai ca s-a scuturat de toate acuzatiile cuprinse in tirurile cu documente ce s-au plimbat ani de-a randul intre DNA si Parchetul General, ca niste containere cu deseuri radioactive de care toti incearca sa scape. Dar a devenit atat de imaculata incat merita si imprumuturi garantate de stat in valoare de cateva sute de milioane de euro.
In aceste reactii sta, de fapt, declaratia-program a lui Basescu despre atitudinea sa fata de opinia publica. Ii este absolut indiferenta. Azi ii infiereaza pe marii corupti si maine ii absolva de toate pacatele. Azi promite tepe in Piata Victoriei, maine ii infige in ele pe jurnalistii care au tupeul sa se ia de prietenii sai. Culmea este ca acest dispret funciar fata de impactul ipocriziei sale asupra opiniei publice este si cauza conflictului sau cu baronii presei.
Un obsedat de propria imagine precum Adrian Nastase, nesigur pe el si terifiat de critici, reprezenta partenerul de afaceri perfect pentru moguli. El avea nevoie de ei, de aura de maretie si invincibilitate pe care i-o fabricau din hartie si sticla, ei aveau nevoie de banii si protectia lui. Cu Basescu este exact invers. Dupa o perioada in care a cautat amicitia presei, a devenit sigur pe el, s-a autoconvins ca este cel mai mare presedinte din istoria Romaniei, ca nimeni nu il poate atinge si ca poporul il va iubi vesnic.
Si a inceput sa desconsidere orice critica din partea presei, chiar si atunci cand era indreptatita, chiar si cand venea de la jurnalisti de buna-credinta. Ba chiar si-a facut un hobby din a-i ataca in corpore, fara diferentieri, fara nuante, cu un dispret total. Asa se explica potopul de mitocanii pe care le-a turnat peste capul jurnalistilor in toti acesti ani.
Revarsarea de furie impotriva lui Basescu, la care asistam acum, nu este nimic altceva decat strigatul de groaza al unei armate de jurnalisti si, mai ales, al unor oameni de afaceri cu televiziuni si ziare de a trai inca cinci ani cu un presedinte care nu da doi bani pe ei. Care trece fluierand pe langa orice acuzatie ce i se aduce, inclusiv cele care ii ating serios reputatia, dar care nu vrea nici osanale, nici articole pozitive, nici sustinere si care, implicit, nu este dispus sa plateasca pentru asa ceva.
Pentru ca nu ii trebuie ce au baronii presei de oferit, nici nu le da nimic in schimb – accesul la banul public cu care ii obisnuisera Nastase si multi altii inainte si care i-a facut sa puna zahar pudra peste mizerii mult mai mari decat cele intamplate sub Basescu. S-au lins pe bot de marile tunuri pe care se obisnuisera sa le dea. si pentru asta Basescu trebuie sa dispara. Daca actualul presedinte pierde alegerile, vom asista la cel mai spectaculos linsaj televizat din istorie. Cand ni l-au aratat pe Ceausescu iesind din TAB, cu caciula de miel tuflita intr-o parte, unii au mai simtit o tresarire a inimii. Chiar si ura de plumb fata de cel ce ne infometase stiintific s-a crapat un pic si a lasat sa se strecoare un strop de mila. Nu va fi si cazul lui Basescu. Din clipa in care va fi proclamata infrangerea sa, va urma un festival de acuzatii si dezvaluiri. Talk-show-urile vor tine ca nuntile imparatesti: saptamani intregi, zi si noapte. Va fi o demonizare cu focuri de artificii cum nu s-a mai vazut din anii ’50.
Interesant va fi insa si daca Basescu va castiga alegerile. Conflictul actual dintre Basescu si moguli ii face pe unii sa creada ca in cazul in care acesta va prinde un nou mandat la Cotroceni va urma o revansa istorica, o punere la respect totala si definitiva a marilor papusari de presa. Fals. Basescu nu se va razbuna si nici nu va incerca sa puna pe butuci masina de manipulat. Sunt naivi cei ce si-l imagineaza pe Basescu ca pe un fel de voda care, daca va fi reales, pe multi ii va popi. Basescu nu este nici un voda, este doar un vaporean uns cu toate alifiile. Nu are nici urma de spirit justitiar si, odata reales, nici macar nu va mai juca acest rol.
Este iritat de cei ce asmut astazi o hoarda de latrai pentru a-l musca de posterior, dar, pentru ca are prea multe in comun cu ei, niciodata nu va incerca sa-i distruga. Daca ar fi vrut asta, am fi vazut macar o incercare. A avut cinci ani la dispozitie ca sa investigheze serios marile lor afaceri, in conditiile in care parchetele s-au aflat in mana lui, si nu a facut-o. S-a multumit doar sa le blocheze cateva matrapazlacuri (nu toate!) si sa le deschida dosare locotenentilor mai obraznici. Frontul s-a oprit la Codrut seres si Zsolt Nagy.
Daca va castiga, se va intalni cu fiecare dintre moguli, asa cum a facut-o de nenumarate ori pana acum, la un sprit la ceas de seara, se va hahai pe saturate, ii va batea, superior, pe umar, "si-au incercat si ei norocul la urma urmei", fara ura, fara resentimente, va concluziona jovial: "V-am tras-o baieti!", dupa care le va face un semn discret cu aratatorul. Iar ei se vor conforma. si cosmarul li se va adeveri. Vor fi umiliti in cel mai crud mod posibil. si nu pentru ca vor fi pusi sa faca sluj in fata unuia care nu da o ceapa degerata pe ei, ci pentru ca o vor face pe gratis.
