Multe națiuni, China și Canada în special, s-au grăbit să se ofere să ocupe locul lăsat gol de SUA prin politica izolaționistă a lui Trump, „America prima!”.
La Davos, Trump nu s-a dezis de pivotul politicii sale, dar l-a ameliorat, precizând reconciliant că „America prima nu este America singură!”. Premierul canadian, Justin Trudeau, tocmai anunțase finalizarea acordului Parteneriatului Trans-Pacific, fără SUA.
Trump a ținut să precizeze că administrația sa va continua să negocieze pentru parteneriatul Pacificului, fie individual, fie prin grupuri de interese.
În linii generale, președintele american s-a ferit să facă declarații care să pună mai multă presiune asupra lumii, a trimis mesaje comerciale puternice, fără să facă uz de amenințări gen „cine nu e cu mine este împotriva mea”.
Mai multă claritate a venit din partea secretarului de stat, Rex Tillerson. Acesta, aflat în vizită la Varșovia, a anunțat că SUA consideră proiectul Nord Stream 2, gazdoctul ce ar urma să lege Rusia de Germania prin Marea Baltică, „o ameninţare la adresa securităţii energetice a Europei”.
Polonia, Ucraina şi statele baltice se opun proiectului Nord Stream 2 pe motiv că acesta va creşte dependenţa Europei de gazul provenit din Rusia şi va ajuta Kremlinul să obţină un venit de miliarde de dolari, în condițiile în care amenințarea ruească este tot mai persistentă.
„Ca şi Polonia, Statele Unite se opun conductei de gaz Nord Stream 2. Percepem proiectul ca un act de subminare a energiei totale şi a stabilităţii Europei”, a declarat Tillerson.
„Opoziţia noastră se bazează pe interesele strategice comune”, a precizat acesta. SUA au sancţionat recent câteva companii din Rusia pe fondul implicării Moscovei în criza din Ucraina, sancțiuni pe care Moscova le-a declarat ilegale.
Revenirea la puterea militară ca mijloc de impunere
Declarațiile președintelui la Davos și ale secretarului de stat la Varșovia conțin elemente din noua Strategie de Securitate Naţională, anunțată de Trump. Acesta a revenit la modelul militar clasic, la reactivarea spiritului conservator american, pus în pericol de o prea mare deschidere „multiculturală”, ce a devenit un factor de risc major. Pentagonul a relansat Strategia de Apărare Naţională, document ce nu a mai fost elaborat din perioada Administrației Clinton.
China şi Rusia rămân principalii adversari, Coreea de Nord și Iranul sunt riscuri nucleare majore, iar Turcia este o provocare, atât pentru SUA, cât și pentru NATO.
În Strategia de Securitate Naţională, puterea militară este necesară şi se prevede dezvoltarea şi modernizarea acesteia pentru a impune regulile şi interesele poporului american, nicidecum nu se prevede o retragere şi o izolare a Statelor Unite, așa cum credeau mulți lideri europeni.
Administraţia Obama a fost cea care a optat pentru „no war”, anunțând retragerea unor forțe americane și diminuarea cheltuielilor militare. Noua administraţie doar își restrânge activitățile din unele zone, alocând o pondere mai mare statelor ce susțin interesele americane, având scopuri comune și cu care America poate avea relații corecte.
Apărarea cibernetică şi protecţia infrastructurii critice este de asemenea o prioritate a Strategiei de Securitate Naţională.
