Nu stiu cata mangaiere le va aduce bolnavilor de SIDA faptul ca de acum inainte au si ei un sfant la care sa se roage, un sfant omologat de Vatican si specializat in chestiunile de SIDA. La fel, leprosii din Delta Dunarii, unde se afla singura colonie de leprosi inca activa de pe continentul european, isi pot adresa rugaciunile de vindecare aceluiasi proaspat sfant. Duminica trecuta, Papa Benedict al XVI-lea l-a canonizat pe calugarul belgian Damien, cunoscut sub numele de "parintele Damien", facandu-l "sfant patron al leprosilor si al bolnavilor de SIDA". Parintele Damien a murit de lepra, in 1889, dupa ce se ocupase ani de zile de leprosii din Hawaii.
Canonizarea acestui Damien si faptul ca i s-au incredintat lepra si SIDA, ca in orice intreprindere sau institutie in care se purcede la numirea unor responsabili de sectoare, pun in lumina doua trasaturi anacronice ale catolicismului, ba chiar ale bisericilor crestine in general. Primul adevar neplacut este acela ca bisericile crestine care incurajeaza cultul sfintilor, cea catolica si cea ortodoxa in primul rand, s-ar preta "de minune" ironiilor Sfantului Augustin (si el sfant, da!), care radea astfel de panteonul marital al Romei pagane: "Ei au zeita Virginiensis, care prezideaza dezvirginarea, dupa care zeul Subigus baga femeia sub barbat, zeita Prema o tine sub el, ca mai apoi Pertunda…", aici bunul-simt impunandu-ne o oarecare rezerva.
A doua trasatura anacronica pusa in lumina de canonizarea belgianului Damien are mai degraba de-a face cu morala si compasiunea care ar trebui sa stea la temelia oricarui gest al bisericii. Punandu-i pe bolnavii de SIDA in aceeasi categorie cu leprosii, Vaticanul intareste, ba chiar – si mai grav – furnizeaza o justificare teologica spaimelor celor care vad in SIDA o boala molipsitoare (capatata de unii destrabalati, desigur), lucru care ar necesita inchiderea sau indepartarea de societate a purtatorilor ei. Firea umana e astfel strujita incat, daca s-ar organiza un referendum in legatura cu necesitatea inchiderii bolnavilor de SIDA in locuri speciale (insule, orase proprii in care sa aiba de toate si din care sa nu mai iasa etc.), o majoritate ar raspunde, probabil, favorabil. Desigur, in regimurile democratice nimeni nu ar organiza o asemenea "consultare populara".
Guvernele responsabile stiu ca e riscant sa organizeze referendumuri in legatura cu temele cele mai sensibile, care rascolesc spaimele profunde ale oamenilor. Nu se organizeaza consultari populare in legatura cu necesitatea reintroducerii pedepsei cu moartea, de pilda, si nici nu e intrebata populatia daca e de acord ca toti strainii sa fie expulzati spre tarile lor de origine. Numai populismul abject poate flata in acest fel instinctele cele mai sumbre. Or, e cunoscuta atitudinea generala fata de bolnavii de SIDA in tarile sarace, tocmai in cele in care Vaticanul predica impotriva prezervativelor si a anticonceptionalelor. Punand SIDA in aceeasi categorie cu lepra, Vaticanul ofera o confirmare teologica tuturor cliseelor care justifica in acele tari izolarea sociala a seropozitivilor. SIDA e ca lepra! Iata un mesaj simplu, inselator in simplicitatea sa violenta, si pe care oricine il poate intelege. A spus-o Papa, care, se stie, nu se poate insela.
