Este cu neputinta sa mai existe vreun concetatean cat de cat bine intentionat si care sa nu constate astazi caracterul politic al unora dintre cele mai importante operatii DNA.
Mega escrocheria Microsoft a debutat politic sub aspectul anchetelor penale si s-a stins lamentabil, tot politic. Iar doamna Laura Codruta Kovesi, indiferent ce explicatii abracadabrante ne da, nu a avut incotro. A fost pur si simplu in situatia de a pune capacul si de a suna stingerea peste furtul secolului.
Sa ne reamintim. Nu procurorii, ci presa a semnalat, inca de la bun inceput, ca se punea la cale un furt de mari proportii din banii publici. Un furt caruia i-au cazut victima aproape toate ministerele. Practic, intreaga administratie publica a statului roman care utiliza computere trebuia sa cumpere in acest scop licente. Existau variante. Dar a fost aleasa multinationala Microsoft. Pentru ca ea a propus si a construit cel mai convenabil mecanism de spaga.
Aproape toate institutiile statului roman, de la Ministerul Invatamantului pana la Ministerul de Interne, au cumparat la suprapret – unii mai ingaduitori spun fara discount – licente Microsoft, iar in total suma astfel sifonata, asa cum a estimat presa de la bun inceput, s-a ridicat la circa 400 de milioane de euro. De acest ”beneficiu” a profitat in primul rand Microsoft, ca persoana juridica, ca si prin reprezentantii ei, KPMG, principalul consultant si arhitectul mega-escrorcheriei, direct si prin reprezentanti, ministrii secretari de stat corupti, partide politice si oameni politici, intermediari. Sumele colosale sifonate astfel s-au transformat in instrumente prin care au fost corupti alegatorii, in special la prezidentialele din 2009, dar si la alegerile parlamentare. Banii negrii s-au vanturat prin conturi, prin sacose si prin sediile partidelor politice si sefilor de campanie.
Intr-un tarziu, dupa multe semnale de alarma lansate de presa, in fine, s-au pus in miscare, vrand-nevrand, si procurorii. Iar anchetele au intrat intr-o turatie maxima abia in momentul in care se pregateau ultimele alegeri prezidentiale si sistemul, pentru a-i face loc lui Klaus Iohannis, trebuia sa curete cat mai multi reprezentati ai PSD. Si deloc intamplator, in intreaga perioada in care s-a derulat a, cei mai multi aflati la butoanele administratiei publice erau membrii ai acestui partid. Asa s-a declansat in cele din urma ancheta DNA. Dar cum a fost ea oprita?
Dintr-un total de circa 400 de milioane furati, procurorii DNA nu au reusit decat sa ia urma catorva zeci de milioane, iar dintre acestia, pana in prezent, doar 8 milioane de euro au fost recuperati de stat. Declansata din ratiuni politice, ancheta penala nu putea sa nu fie profund alterata in continutul ei. Si, ca de obicei, s-au incalcat cu nemiluita norme penale si ale procedurii penale. Tocmai fiindca a fost politica, ancheta a fost sparta prin numeroase disjungeri, astfel incat in loc sa avem un dosar cap-coada, au fost create de-a lungul timpului patru dosare Microsoft, in primul fiind identificat acarul paun, respectiv Gabriel Sandu, fost ministru al Telecomunicatiilor, care a si fost aruncat dupa gratii. In ceea ce-i priveste pe ceilalti ministri, ancheta si cele patru dosare Microsoft au fost utilizate drept mijloace de compromitere, de presiune si de santaj politic.
De ce au fost totusi inchise aceste dosare, chiar in situatia in care multe dintre infractiuni au fost continuate pana in zilele noastre, astfel incat prescriptia nu avea cum sa opereze pretutindeni, asa cum ne-a informat sefa DNA, doamna Laura Codruta Kovesi? Dintr-un motiv foarte simplu. Care este tot politic. Atat de politic, incat ar putea dinamita relatia noastra cu Marele Licurici. Dosarul Microsoft, deschis la comanda politica, a fost inchis cu promtitudine, tot la comanda politica, atunci cand informatiile devenite publice au condus atat la KMPG, cat si la personaje aflate in spatele Microsoft.
Cu alte cuvinte, atunci cand s-a ajuns la doi ambasadori ai Statelor Unite, la ambasadorul Germaniei si la ambasadorul Olandei. Atunci cand denunturile detaliate cu subiect si predicat, cu punerea pe masa a probelor care nu mai puteau fi eliminate din dosare, s-au concertizat in denunturile lui Gabriel Sandu impotriva respectivilor ambasadori. Care au facut trafic de influenta, au amenintat si au santajat, obligand autoritatile statului roman sa faca plati ilegale, in baza unor contracte ilegale. Si atunci cand aceste denunturi au fost trimise presedintelui Statelor Unite, Donald Trump, procurorului general al Statelor Unite, Congresului si FBI-ului din Statele Unite.
Un veritabil tavalug, care nu mai putea fi oprit decat pur si simplu prin inchiderea dosarelor. In oglinda, s-a procedat identic intr-o alta mega-escrocherie, semnalata tot de presa, EADS – asigurarea sistemelor de paza electronica – unde pe un mecanism asemanator, dovezile s-au indreptat impotriva unor mari concerne germane, dar si impotriva unor oficiali ai statului german. Cand s-a ajuns atat de departe, dosarul s-a inchis. De aceasta data la comada politica din Germania. Procurorii de la Berlin au constatat pur si simplu ca nu s-au savarsit infractiuni. Nu pe teritoriul Germaniei. Si, din nou, dosarele au fost inchise la Bucuresti si astfel demnitari corupti ai staului roman au scapat nepedepsiti. Si cu banii luati.
Sunt extrem de curios sa vad cine mai iese in strada acum pentru a o apara pe Laura Codruta Kovesi si pentru a sterge aceast uriasa murdarie de pe obrazul DNA, afirmă editorialistul Sorin Roșca-Stănescu în materialul său publicat de luju.ro.
