Pare ciudat astazi ca imediat dupa 1989 perspectiva unirii cu Moldova starnea o bucurie euforica. La urma urmei, exemplul reunificarii celor doua Germanii aratase ca lucrul era perfect posibil si ca asta n-ar fi pus cu nimic in pericol sansele Romaniei de a adera la Uniunea Europeana. Astazi insa, dupa doua decenii de ciorovaieli cu clasa politica de la Chisinau, entuziasmul a disparut, iar nurii Moldovei se dovedesc a fi cam ofiliti. Fostul premier Calin Popescu Tariceanu a declarat, de altfel, zilele trecute ca unirea Romaniei cu Moldova nu este "un lucru dezirabil". In afara de cateva comentarii suparate pe internet, declaratiile lui nu au starnit decat nepasare, intr-atat eterna tema a relatiilor cu Moldova plictiseste astazi. Sentimentul general este ca "moldovenii nu ne vor".
In Romania, eforturile celor aproape un milion de moldoveni de a primi cetatenia romana sunt vazute ca o simpla dorinta de a capata un pasaport care sa le permita sa calatoreasca si sa munceasca in UE. Putini sunt romanii care ar crede intr-un eventual discurs patriotic al moldovenilor. Nu numai atat, dar am cunoscut moldoveni care au capatat cetatenia romana si care nu mai vor sa aiba nimic de-a face cu Moldova. Desi au dubla cetatenie, romana si moldoveneasca, nici unul dintre cei cu care am vorbit nu s-a ostenit sa voteze la recentele alegeri din Moldova, ba chiar mai rau, nici unul nu a sunat macar la Ambasada Moldovei din Bucuresti sa afle daca s-au organizat niste birouri de votare sau care este procedura de inscriere. In realitate, e ca si cum s-ar fi stabilit prin acord tacit ca originea moldoveneasca e un lucru oarecum rusinos o data ce te afli in Romania.
Elanul fratesc al anilor ’90 a disparut. Moldovenii ajunsi in Romania si care erau atunci priviti ca niste eroi ai neamului, de la Leonida Lari pana la Ilie Ilascu, s-au compromis cu extrema dreapta Romaniei Mari. Generatia de romani care inca ar mai fi dorit sincer unirea in primul deceniu de dupa caderea comunismului in Romania este astazi incet inlocuita de generatia mai tanara, care nu are nici o nostalgie pentru Basarabia. Despre Moldova se mai scrie numai cand Voronin ii insulta in ruseste pe liderii opozitiei. Ba, mai mult, am descoperit ca romanii, chiar atunci cand sunt binevoitori, au inceput sa ignore lucruri elementare despre Republica Moldova. Astfel, un prieten avocat cu simpatie pentru Moldova mi-a spus recent, cu indignare, ca un confrate de-al lui i-a solicitat unui moldovean care are un proces in Romania sa-i aduca o traducere legalizata a certificatului de nastere.
"Cum adica traducere legalizata – striga bunul avocat – cand, de fapt, certificatul de nastere e redactat in romaneste, indiferent de ce pretind Voronin si guvernul de la Chisinau ca moldoveneasca ar fi o alta limba?" Asa e, da, i-am zis, dar acel act de nastere, daca e de dinainte de ’91 sau ’92, e in mod sigur scris cu chirilice si nici un judecator sau notar din Romania nu ar intelege ce scrie acolo. "Ah, da", mi-a raspuns el… "Uitasem asta." In caz de unire sau reunire, sau indiferent cum i s-ar spune, cosmarul birocratic al omologarii documentelor i-ar descuraja pe cei mai multi dintre romani, care in acest moment nu au deloc chef sa se mai incarce si cu asta.
