Va mai aduceti aminte de serialul de televiziune cu acest titlu? A fost difuzat acum mai bine de 40 de ani, in perioada imprimaveririi ceausiste. Il avea in rolul principal pe Roy Thinnes, un actor care semana uluitor de bine cu Paul Newman. In aceeasi perioada TVR mai difuza celebrul Forsyte Saga, Sfantul, Campionii, Razbunatorii etc. Din cate stiu, filmul acela era inspirat dupa Faulkner, dar ce mai conteaza… Tot vorbind despre vara imi mai amintesc de filmul lui Lucian Pintilie, O vara de neuitat, dupa Petru Dumitriu, cu Bleont si Kristin Scott Thomas in rolurile principale. si acum e vara, e foarte cald, dar nu stiu in ce masura am putea spune ca anotimpul fierbinte al acestui an ar fi de neuitat. Au fost scandalele Ridzi si Udrea, au venit emisarii de la FMI si ne-au criticat ca nu respectam baremurile impuse la semnarea intelegerii, iar noi stim ca, mai devreme sau mai tarziu, toate au o scadenta. Doi tineri frumosi timisoreni medicinisti omoara un sexagenar stricat, care dorea placeri platite. In Caras Severin niste tarani au taiat cu toporul un cal ca sa aiba ce manca. La Iasi un adolescent isi ucide mama cu ciocanul. Platim taxa de pod ca sa trecem Dunarea la Cernavoda si, indiferent daca ar fi sau nu justificata, aceasta noua impunere sporeste cu inca o unitate cosmarul drumului spre mare. Deasupra mizeriilor noastre interminabile pluteste stafia lui Michael Jackson, genialul artist care a murit din cauza medicilor, caruia din tinerete parul i-a luat foc, anticipand astfel destinul sau aparte, ingemanare dintre angelic si demonic.
Lunga vara fierbinte se apropie de sfarsit. si nu stim ce-i va urma. Probabil ca din toamna nu vom face altceva decat sa rememoram toamna lui ’89. Cele doua decenii consumate de atunci favorizeaza asemenea intoarceri, de ce nu, nostalgice.
Ne amintim astfel cum au cazut atunci, ca niste piese de domino, regimurile din tarile vecine. Parca fiecare saptamana mai aducea o noutate. Traiam cu sufletul la gura. A venit Congresul XIV. Ce usor depanam acum niste fire care pe vremea aceea ne strangulau! Cand s-a dus si Jivkov am respirat usurati. In acelasi timp ne si ingrozea faptul ca, daca pana si bulgarii au scapat de seful lor, in timp ce noi nu facem nimic, aceasta inseamna ca ramanem de caruta si va fi vai si amar de pielicica noastra. si asa s-a intamplat. Mia de morti din revolutie apasa amarnic de greu peste melcul firav al constiintei nationale. si coroanele omagiale la fel.
