"Ultima casa pe stanga" este acel soi de horror in timpul caruia risti sa te simti nevoit sa-ti repeti de mai multe ori: "Nu tipa, nu lesina, e doar un film!" E amar, dur, inspaimantator, nicicum un film care sa placa, de care sa te bucuri, dar de ceea ce isi propune (sa te intoarca pe dos si sa-ti dea stomacul peste cap) se achita admirabil. "Last House on the Left" ingheata sira spinarii, e drept, dar intr-o maniera care nu are nimic de-a face cu supranaturalul. Setup-ul brut si cat se poate de naturalist-realist este despre doua adolescente care merg la oras, la un concert, fiind apoi rapite de o banda de evadati dementi. Urmeaza violul, si crima, si crezi ca asta este groaza. Dar teroarea, si filmul insusi, abia aici incep.
Printr-o coincidenta (care in logica filmului nu pare extrema sau trasa de par) ucigasii ajung sa petreaca o noapte in casa parintilor uneia dintre victime. Daca ceva din toate astea suna foarte cunoscut, este pentru ca in linii mari asa suna si plotul de la "Izvorul Fecioarei", in regia lui Ingmar Bergman, preluat mai apoi de Wes Craven in ’72. Consumatorii de gen o sa-l aprecieze si pe acesta, datat 2009, iar cei care cauta o sambata linistita ar face mai bine sa mearga la o romanta gen "The Proposal", sau si mai bine: sa stea acasa.