Pentru unii criza s-a si incheiat. Iar daca bursele o duc ceva mai bine si bancherii americani ramburseaza imprumuturile acordate de guvern pentru a avea libertatea sa-si ajusteze dupa voie veniturile si sa-si reactiveze parasutele de aur, inseamna ca raul a trecut! Pana si pretul petrolului e din nou in crestere. Deci lumea poate reveni la vechile obiceiuri. Insa acest optimism nu e doar prematur, ci de-a dreptul imoral. si nu doar pentru ca economiile sunt inca in suferinta, ci si pentru ca efectele politice si sociale ale crizei inca nu s-au facut simtite nici in America, nici in Europa de Vest si cu atat mai putin la periferie. Or, intr-o astfel de zona se afla si Romania. Sigur, Romania e o periferie europeana, dar din aceasta cauza nu mai putin marginala. Iar la marginea sistemului efectele crizei ar putea fi mai mari. Pentru a gasi drumul de iesire, ar fi nevoie de o politica de compensare a consecintelor sociale.
Or, pe cat de necesare, pe atat de neglijabile sunt efectele contraputerilor prin care s-ar putea asigura echilibrele economice, politice si sociale in Romania! Necesare, pentru ca fara ele pluralismul nu poate exista, dar aproape inexistente, pentru ca, atunci cand se manifesta, nu pot asigura controlul eficace al institutiilor si proceselor politice. Daca era nevoie de o dovada in plus, a se vedea incapacitatea societatii civile democratice (detinatoarea teoretica a acestor contraputeri) de a impiedica politizarea administratiei.
In aparenta, scandalul si mai apoi demisia Monicai Iacob Ridzi au dat senzatia ca si in Romania contraputeri se manifesta plenar. In realitate, acest "succes" demonstreaza cat de usor se poate manevra in ape tulburi in absenta unor repere si principii clare. Caci Monica Iacob Ridzi a fost obligata sa demisioneze pentru ca nimic sa nu se schimbe. Nici Guvernul, nici PDL, nici celelalte partide, nici presedintele nu aveau nevoie de continuarea sine die a acestui spectacol. Asa ca, in acest complicat joc de sah politic, pionul a fost sacrificat pentru ca lucrurile sa para ca se misca. Daca aparenta echilibrare a situatiei a dat, poate, impresia ca s-a facut dreptate, totul a ramas totusi in sfera aceluiasi iluzionism politico-mediatic. Iar contraatacul presedintelui impotriva trusturilor media nu a reusit decat sa confuzeze si mai mult opinia publica.
Pe de o parte, scandalul Ridzi a escamotat criza economica, pe de alta, a dispersat responsabilitatile politice privind decadenta morala in care intreaga societate romaneasca a plonjat. In realitate, diminuarea pana spre disparitie a contraputerilor a atras dupa sine deriva treptata a institutiilor si a ceea ce ar fi trebuit sa fie statul. Devenit prizonier al diverselor interese private, si acestea, de cele mai multe ori, triviale si individualiste, statul nu mai poate asigura nici prevalenta intereselor publice, nici existenta spatiului public. Caci alianta dintre grupurile monopoliste din "economia reala" si cele din politica a condus la distrugerea acelui spatiu care dadea consistenta principiului egalitatii de sanse. si astfel, nici simplii cetateni, nici simplii intreprinzatori nu mai au sansa unui joc echitabil.
Si economic, si social, si politic, Romania are nevoie de echilibru. si acesta nu poate exista in absenta contraputerilor. Or, mimarea pluralismului politic si economic nu a dat nici economiei de piata, nici democratiei sansa de a se inradacina. Intre timp, distrugerea sistematica a contraputerilor a dat frau liber dezechilibrelor si inegalitatilor. si cum contraputerile nu sunt o consecinta a aplicarii mecanice a separatiei puterilor in stat, ci conditia esentiala fara de care acestea nu pot functiona, refacerea lor devine o prioritate.
