Toata lumea stie astazi ca motorul lumii in care traim este competitia. Dar competitia pe criterii clare, intr-o lume a initiativei private libere, unde castiga ingeniozitatea, pregatirea profesionala, inteligenta. Or, cand vad in jurul nostru cum sunt calcate in picioare criteriile dupa care s-ar putea constitui o lume sanatoasa, ma mir ca mai existam ca societate, ca tara, ca natiune. Povestea banilor aruncati de MTS pe o distractie uitata a doua zi e povestea birocratiei noastre nationale, fiica buna a nepasarii birocratice a anilor dinainte de Revolutie. Competitia in care a castigat dna Monica Iacob-Ridzi acest post a fost, in mod evident, una de dosare. si nu de dosare profesionale, caci dosarul dnei Ridzi nu are intre filele sale nimic din ceea ce ar putea garanta un program rational.
Am folosit cuvantul "dosar" pentru ca acesta suna semnificativ in urechile oricui a trait, fie si numai cativa ani, in socialism. O societate, aceea in care dosarele hotarau totul. Nu era dictatura proletariatului, ci dictatura dosarelor. A cadrelor, cum recunoaste cu candoare cinica un clasic al sistemului, daca imi mai aduc eu bine aminte. Putine erau cazurile in care, fiind vorba de specializari unde clasa muncitoare nu avea acces in mod evident, se inchideau ochii la "originea nesanatoasa" a persoanei selectate, in favoarea pregatirii sale profesionale. In rest, societatea socialista, mai multi sau mai unilateral dezvoltata, facea apel la originea, nasterea insului, copiind, pe invers, societatea aristocratica, unde, de asemenea, conta foarte mult daca te-ai nascut baron sau palmas. Era o intoarcere la feudalitate. Caci, intre timp, Revolutia Franceza, care se aniverseaza astazi a 220-a oara, desfiintase acest criteriu: era in interesul burgheziei sa nu mai fie tinuta la marginea societatii, mai ales dupa ce se imbogatise si adesea ii depasea la acest capitol pe nobilii cei mai "de stirpe".
Dar ca sa ne intoarcem la birocratii nostri, indiferenta lor la banul public a scandalizat pe buna dreptate, mai ales intr-un moment cand toata lumea nu are de ales si strange cureaua. Nu stiu daca dna Ridzi ar fi putut sa fie o buna receptionera la dl Negoita, care el insusi nu stiu ce date ar avea pentru acest post la altii, sa zicem la Hotel Ritz (vedeti, putine litere ne despart de marile firme); ceea ce este sigur insa e ca pentru functia care i s-a inventat, cu minister cu tot, nu este deloc potrivita, ca sa ma exprim politicos. Dar cati dintre ministrii cabinetelor noastre, pre si postrevolutionare, au fost sau sunt potriviti cu locul care li s-a dat? Foarte-foarte putini, va asigur.
Intr-o vreme cand ordonantele de reducere a veniturilor de tot felul ale populatiei curg, ministere ca acela al dnei Ridzi sau cel al dnei Udrea arunca banii pe apele sambetelor cu maxima iresponsabilitate si cinism. stim bine si dinainte ca nimic n-o sa iasa din asa-zisele initiative in turism ale dnei Udrea si nu suntem intr-un moment cand ne mai putem permite incercari de tipul "daca nu merge asta, gasim altceva", pentru ca riscam sa prabusim tara intr-un marasm din care nici UE nu ne-ar mai putea scoate, admitand ca ar vrea. Suntem datori vanduti, pe mai multe generatii, de ce sa mai cheltuim si ceea ce am imprumutat tot pe fantezii ale unor persoane care ar face mai bine sa se ocupe de propria manichiura sau de propria garderoba, ca au de unde? Dl Boc face tot felul de gesturi disperate, se duce pe la santiere de autostrazi, dl Basescu de asemenea.
Nu inteleg de ce nu se duc mai pe-aproape, cel putin pe la cele doua ministere nou-infiintate, sa dea acolo indicatii pentru cheltuirea banului public. Ca la Cultura s-a redus totul la sange, iar dl ministru, dupa ce a crezut ca a dat de doua ori peste cate o pleasca, s-a trezit cu Plesca pe cap. (Cum pe vremuri ne-am trezit toti, dupa Manastirea Secu, cu Schitu Magureanu…)
Dar cetateanul nu are de ales: trebuie sa asiste neputincios la distrugerea economiei tarii sale de catre o birocratie clientelara, obraznica si incompetenta. Ca doar n-o sa rezolve alegerile din toamna ceva. Senzatia aceasta, de neputinta generalizata in fata unei catastrofe organizate de cei pe care i-am ales, poate duce la consecinte grave, mai ales in conditiile unei crize si ale unei recesiuni al caror sfarsit este departe de a se intrevedea, mai ales atunci cand cei care ar trebui sa ne ajute nu fac decat sa ne scufunde mai adanc in saracie, avand insa grija de afacerile lor.
