Angajații Centrului de Reabilitare Wellington, unde pasărea iubăreață și-a petrecut ultima parte a vieții, au povestit mai multe întâmplări din viața gâscanului.
Cu mulți ani în urmă, Thomas s-a separat de celelalte gâște după ce s-a îndrăgostit iremediabil de un splendid lebădoi negru, pe nume Henry. Cei doi au trăit fericiți și netulburați timp de 24 de ani. Dar viața lor de vis a fost dată peste cap într-o zi când în calea lor a ieșit o lebădă irezistibilă, pe nume Henrietta, care i-a furat pe loc inima lui Henry.
Cele două lebede au format imediat un cuplu, dar gâscanul Thomas, care părea să fi devenit a treia roată la căruță, nu era dispus să renunțe la iubirea vieții lui, așa că a decis să rămână alături de noua familie. Timp de șase ani, cele trei păsări au crescut împreună 68 de boboci.
Relațiile complicate ale lui Thomas l-au făcut celebru în zonă și mulți ornitologi au petrecut ore întregi urmărindu-i viața amoroasă.
Doliu și singurătate
Dar fericirea gâscanului nu a fost eternă. În 2009, după șase ani de conviețuire în triunghiul amoros, lebădoiul Henry a murit. Henrietta și-a revenit repede după doliu și a fugit cu un alt lebădoi, așa că gâscanul Thomas a rămas singur. El a încercat chiar să-și crească propriii boboci, dar comunitatea nu a suportat ideea și o altă gâscă, numită George, i-a furat puii.
În 2013, starea de sănătate a gâscanului s-a deteriorat, așa că acesta s-a retras la Centrul de Reabilitare Wellington, unde personalul l-a iubit foarte mult și l-a îngrijit în mod deosebit.
La scurt timp după ce-a ajuns la centru, Thomas a și orbit, dar asta nu părea să-l deranjeze foarte tare. Se obișnuise să aștepte să treacă ziua doar pentru a primi un știulete de porumb în fiecare seară. Era plăcerea lui maximă din ultima perioadă a vieții, iar dacă atunci când era pus în coteț, seara, înainte de culcare, nu găsea porumbul era foarte nefericit.
Lucrătorii Centrului de Reabilitare Wellington, care au grijă de aproximativ 400 de păsări anual, susțin că Thomas este o sursă de inspirație, pentru că a demonstrat că păsările pot trăi fericite și după ce-și pierd vederea.
În memoria gâscanului a fost organizat, weekendul trecut, un ceremonial, iar trupul acestuia a fost înmormântat alături de sufletul său pereche, lebădoiul Henry, în parcul în care cei doi au trăit împreună atât de mulți ani.
