Cea mai buna parte din "State of Play" este genericul final, pe fundalul caruia un document electronic continand un articol de ziar primeste comanda "Send" (trimite), ajunge in tipografie, e paginat, tiparit, multiplicat si tot tacamul, pentru ca la sfarsit sa ajunga in mainile cititorilor, dimineata devreme…
Daca tineti chiar acum in mana acest supliment, citind aceasta pagina, probabil ca sunteti de moda veche, ca si mine: cumparati dimineata ziarul si nu accesati la repezeala doua-trei site-uri ca sa aflati starea natiunii. Despre ziare este vorba si in "State Of Play". Tot filmul e de fapt povestea scrierii unui articol. In Washington se petrec doua crime si, poate pana aici, nimic neobisnuit. Un grup de jurnalisti se apuca sa scrie un articol despre asta, dar ce descopera e mai mult si mai grav decat un editorial pentru a fi doar un articol de prima pagina. "State of Play" reprezinta foarte multe lucruri in acelasi timp, unele remarcabile, altele mai putin reusite: e un portret al jurnalistului in 2009, cu atmosfera, umorul si oboseala din redactii, cu formarea de noi discipoli si stafeta care trece de la mentor la cel mai tanar; e un film despre etica si decizii, dar ce il face special e mai cu seama legatura contemporana, aproape nenaturala, dintre foaia printata si on-line.
In multe locuri, "State of Play" lasa sa se faca simtita mana unui documentarist care dirijeaza tot tavalugul – regizorul Kevin MacDonald ("One Day in September"), cel care nu face un film decat daca are ceva insemnat de spus. Asa cum a mai aratat-o in fictiune (cu "King of Scotland"), MacDonald nu e priceput doar la a spune minunat povestea si la a construi atmosfera, el stie si sa lucreze cu actorii. Aici il ajuta si castingul: Russell Crowe (foto) este eroul principal, un soi de anti-erou intruchipand un jurnalist nebarbierit, nedormit, cu un iz de nespalat si care pare fix genul de ziarist care face mai nimic toata ziua. Singurul mod in care termina ziua cu vreun articol e norocul cu care ii ies toate stirile in cale. Si faptul ca in spatele aparentei unui pierde-vara buhait se ascunde profesionistul vigilent, asta face misiunea lui Crowe cu atat mai dificila, si performanta lui mai stralucita. Dar pe langa toate astea, jurnalistul Cal McAffrey mai e ceva – prietenul bun si vechi al unui membru in Congresul SUA, Stephen Collins (Ben Affleck), implicat intr-un scandal cu o amanta (moarta si ea intr-o suspecta ciocnire cu metroul). Intre toate itele e o legatura, si o panza de conspiratii planetare se leaga asa, construita intr-o maniera de thriller "old fashion", in stilul filmelor de televiziune din anii ‘70 (unde isi are si subiectul din "State of Play" sursa de inspiratie). Problema este ca, in tot acest hatis, regizorul Kevin MacDonald s-a pierdut el insusi cate-un pic–cate-un pic, pentru ca in final sa nu mai stii bine cine-i bun si cine-i rau, ce e etic si ce nu.
Si poate ca daca in acea dimineata care incheie filmul ne-am fi aflat in Washington si am fi citit articolul proaspat iesit din tipar, tot n-am fi inteles nimic.
Jocuri la nivel inalt
State of Play
Actiune, SUA, 2009, 2h 7min.
Regia: Kevin MacDonald.
Cu: Ben Affleck, Russell Crowe.
Bucuresti (CinemaPro, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex, Cityplex, Light Cinemas), Cluj (Odeon, Cinema City), Iasi (Cinema City).
