» Liviu Ciulei, personalitate marcanta a teatrului si filmului romanesc, a revenit in Romania pentru a-si lansa albumul monografic, "Liviu Ciulei. Cu ganduri si cu imagini".
» "Cel mai mare succes al vietii mele a fost «Moartea lui Danton», la Berlin, unde au fost 63 de cortine, iar in Romania – doar opt. Cea mai mare cadere am avut-o imediat dupa asta, cu «Macbeth», tot la Berlin, cu huiduieli", a recapitulat Ciulei momentele-cheie ale carierei de regizor.
» De cativa ani, Liviu Ciulei s-a retras din lumea filmului si a teatrului si refuza "foarte gratios si foarte precis" sa se intoarca.
Cel care si-a inceput cariera de regizor cu spectacolul "Omul care aduce ploaia" (1957) si-a lansat creatia luni seara, sub o salba de tunete si fulgere, iar ropotele ploii i-au intregit spectacolul. Maestrul Ciulei i-a avut drept actori-spectatori pe unii dintre cei mai apropiati oameni de cultura, in special din zona teatrului: Margareta Paslaru, Irina Petrescu, Lucian Pintilie, Razvan Vasilescu, Mariana Mihut, Victor Rebengiuc, Ion Caramitru, Alice Georgescu, Tudor Steriade si fiul sau, regizorul Thomas Ciulei. Emotionat, i-a convocat, pomenindu-i, si pe cei care au lipsit, dragii lui actori Clody Berthola, Gina Patrichi si Toma Caragiu.
Cunoscutul arhitect, scenograf, regizor si actor, "una dintre cele mai iubite si misterioase personalitati pentru spatiul romanesc si de o extraordinara modestie", dupa cum aprecia criticul Alice Georgescu, numindu-l "un arhitect al teatrului romanesc", a decis sa scrie el insusi adevarul despre viata sa de peste 60 de ani dedicata teatrului.
"Cartea este mult mai mult o dovada a unor idei scenografice realizate decat de regie, pentru ca este foarte greu sa descrii procesul de regie. Sunt foarte bucuros de felul in care a iesit grafic cartea. O sa vedeti in poze o permanenta deformare a mainii mele de a ma intoarce la arhitectura", a spus apreciatul artist, care peste doua saptamani – pe 7 iulie – va implini 86 de ani.
De la succes la cadere si inapoi
In cele circa 300 de pagini ale albumului "Liviu Ciulei. Cu ganduri si cu imagini", editat de Igloomedia, sunt texte-comentarii semnate de Liviu Ciulei, dar si de colaboratorul sau de o viata, Mihai Lupu, "fost drag coleg la Teatrul Bulandra, secretar literar, care a plecat in America din 1972". Regizorul a mai povestit ca Mihai Lupu a facut in SUA o alta facultate, cea de Comunicare, apoi a lucrat ca portar de noapte la un hotel, iar in 1980 i s-a alaturat lui Ciulei la teatrul unde lucra, tot ca secretar literar, statut care i-a adus, la un moment dat, cel mai apreciat premiu din America pentru intreaga activitate.
Recunoscut atat in Romania, cat si in strainatate ca un remarcabil scenograf, regizor de teatru si film, actor si profesor, Liviu Ciulei a studiat arhitectura si, dupa cum marturiseste, pasiunea pentru acest domeniu s-a reflectat si in teatru. si-a amintit ca in tinerete a trebuit sa aleaga meseriile de scenograf si costumier, deoarece cele doua profesii pe care le-a iubit si pe care le-a practicat ulterior – arhitectura si regia – "nu avea dosar", si anume, venea dintr-o familie de burghezi.
"Textele nu sunt foarte multe, pentru ca eu nu prea stiu sa scriu, fata de colegul meu Lucian Pintilie. De aceea, majoritatea scrierilor despre spectacole le-am lasat criticilor. (…) Cel mai mare succes al vietii mele a fost «Moartea lui Danton», la Berlin, unde au fost 63 de cortine, iar in Romania – doar opt. Cea mai mare cadere am avut-o imediat dupa asta, cu «Macbeth», tot la Berlin, cu huiduieli si pe buna dreptate, dar nu mi-am dat seama in timp ce faceam spectacolul", a mai spus artistul.
S-a intors la prima dragoste, arhitectura, lasand in asteptare teatrul si filmul
Ciulei a vorbit cu emotie despre toti cei care i-au marcat intr-un fel sau altul existenta, fie ca a fost vorba de actori, secretari literari, critici de teatru si film sau chiar tamplari. Despre importanta monografiei au vorbit criticul de teatru Alice Georgescu si actorul Ion Caramitru, cei doi discutand despre personalitatea artistica a regizorului, dar si despre experientele pe care le-au trait alaturi de acesta. Caramitru si-a amintit de perioada in care era student si mergea sa vada spectacolele de inceput ale lui Ciulei, "Cum va place" sau "Opera de trei parale", rememorand momente dramatice din perioada comunista. "E o senzatie uluitoare sa te afli in decorul si luminile create de el", a spus actorul, adaugand ca toata lumea se roaga de Ciulei sa mai lucreze, insa acesta refuza "foarte gratios si foarte precis" de fiecare data.
"Acum prefera sa faca arhitectura, cum este cea de la casa sa din Sinaia, la care lucreaza de cativa ani, o frumusete", a mai spus Caramitru. Alice Georgescu a vorbit despre importanta contributie a lui Ciulei la evolutia teatrului romanesc, amintind si de faptul ca Teatrul "Alexandru Davila" din Pitesti a fost conceput de apreciatul artist. De altfel, schitele salii se afla si in albumul lansat.
» Viata unui titan
Liviu Ciulei, una dintre cele mai proeminente personalitati ale culturii romanesti actuale, s-a nascut pe 7 iulie 1923, la Bucuresti. Este absolvent al Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica (1946) si al Facultatii de Arhitectura din Bucuresti (1949). Director al Teatrului Odeon din Capitala, unde a fost si regizor, scenograf si actor. Din 1948 a trecut la Teatrul Municipal ("Lucia Sturdza Bulandra"), al carui director artistic a fost timp de zece ani. Din 1975 a lucrat in teatre din Germania, Marea Britanie, Canada, Australia, SUA.
Ciulei a parasit Romania in 1980 si a devenit director artistic al Teatrului "Tyrone Guthrie" din Minneapolis, Minnesota, iar din 1986, profesor de teatru la Columbia University si New York University. S-a intors in tara dupa 1989, regizand o serie de piese celebre. A fost numit director de onoare al Teatrului Bulandra, ca un semn de recunoastere a meritelor extraordinare aduse scenei si ecranului romanesti.
Ca arhitect, a contribuit la reconstructia auditoriului Teatrului Bulandra si a altor teatre, iar ca scenograf, si-a stilizat decorurile pentru cele mai multe dintre piesele puse in scena: "Hamlet", "Visul unei nopti de vara", "Azilul de noapte", "Cum va place", "Iuliu Cesar", "Leonce si Lena". A interpretat roluri atat pe scena, cat si pe ecran. In calitate de regizor de film, a primit Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary (1960) pentru filmul "Valurile Dunarii", iar in 1965, la Cannes, a primit Premiul pentru Regie pentru "Padurea spanzuratilor". In 1996, UNITER i-a acordat premiul sau anual pentru intreaga activitate. A fost distins cu Premiul de Excelenta la Galele UNITER 2001 si cu Premiul de Excelenta in Cinematografia Romana (2002). In octombrie 2006 a primit titlul de Membru de onoare al breslei arhitectilor, acordat de Ordinul Arhitectilor din Romania.
