Multa lume s-a gandit, la instalarea acestei guvernari PDL-PSD, la marele pericol pe care ea il reprezinta. Dar pericolul se arata abia acum, cand criza e bine instalata. Totusi, multi comentatori, inregimentati sau civili, cati or mai fi existand, se amuza parca sa descopere fisurile aliantei. A privi numai si numai la posibilele scandaluri intre cele doua partide aflate la guvernare inseamna a nu lua in seama deloc, dar deloc, deloc, deloc, pericolul mortal pentru tara al destramarii acestei coalitii. Pentru ca, asa contra naturii (sau poate chiar "imorala") cum e ea, aceasta alianta avea, si ar mai avea inca, sarcina de a guverna tara in perioada celei mai grave crize pe care aceasta o traversa, si o traverseaza, criza careia nu i se intrevede sfarsitul.
Recentele discutii din cadrul conducerii PSD, programand atacuri politicianiste, nu sunt altceva decat alte dovezi – daca mai era nevoie – ale nepasarii partidului asa-zis social-democrat fata de situatia grava in care se afla economia tarii si, in ultima instanta, toti cetatenii ei, exceptandu-i pe politicieni. si atunci, degeaba mai afirma "cu tarie" dl Ion Iliescu, proaspat curatat de vina de a fi instigat la Mineriada din iunie 1990, ca programul PSD are in centrul sau interesele tarii (sau asa ceva). Politicianul roman, se vede treaba, nu se poate desprinde de gatlejul adversarului, ca dl Mitrea, acum cateva luni, de acela al sefului sau de partid, dl Geoana. Daca atunci cand ar trebui ca partidele aflate la guvernare sa colaboreze pentru salvarea tarii, cu cat mai mici pierderi, din aceasta criza, ele isi croiesc planuri de distrugere reciproca, atunci nu avem nici o scapare decat, asa cum spunea un om de altadata, "cu rugi la Preacurata".
Care, dupa cum se stie, nu fac rau, dar nici prea mult bine nu pot face singure unei economii minate, gata sa sara in aer. Sau, daca preferati, sa se prabuseasca. Pe aceste (vorba ceea) plaiuri s-a auzit mereu in istorie indemnul adresat claselor politice succesive de a lasa la o parte conflictele de partid si a se ocupa de interesul national. In vorbele mai mult sau mai putin mestesugite ale politicienilor chiar, aceasta idee se aude si azi. Dar ea nu trece dincolo, in planul real, decat extrem de rar. Oare trebuie sa ramanem cu un petic de tara, ca-n 1916, ca sa ne trezim? Intrebare pur retorica, al carei raspuns nu-l vom auzi niciodata. De la recenta intrunire a conducerii PSD, in afara de marginirea politicienilor cu ochelari de cal, care vad rosu doar in fata (apropiata a) ochilor, a mai trebuit sa auzim si expresia mitocaniei unuia Mazare, de la Constanta, cu limbajul sau suburban, ingalat. Gandirea sa nu trece dincolo de insulta imbecila a derbedeului imbogatit (si cercetat zadarnic de parchete).
Noi insa trebuie sa retinem ca un asemenea ins de cea mai joasa speta intelectuala si morala poate decide destinul unei tari unde totusi candva au guvernat Bratienii. De n-ar fi decat acest marunt exemplu, si tot ar trebui sa luam seama la imensa decadere a clasei noastre politice. Dar ce spun eu clasa politica, daca si vocea insasi a dreptatii civice, seful Transparency International, este cercetat pentru fals intelectual?! Sau poate ca e o inscenare ca sa credem ca aproape toti cei ajunsi in anumite pozitii se grabesc sa si le "fructifice". Daca nu tocmai ilegal, macar in marginea legii. Daca ar fi asa, n-ar mai ramane decat rugile la Preacurata. Care, dupa cum se stie, pot totusi ajuta daca omul – sau, in cazul nostru, tara – se ajuta singur. Ma rog, singura. Dar tara nu stie cum sa se ajute singura. A fost prostita de propaganda comunista, a fost prostita de televiziunile cu patroni interesati in una sau alta, numai in binele general nu, este mereu prostita, manipulata de oricine se apuca de politica.
Folosind cu seriozitate un limbaj derivat din acela al eroilor lui Caragiale, derbedeul de la Constanta nu face decat sa se autocalifice. Pe el si, mai ales, pe tot neamul sau. Politic, fireste. Un telespectator exasperat sugera sa apara pe buletinele de vot o mentiune prin votarea careia sa fie eliminata intreaga clasa politica romaneasca de azi. Buna sugestie, dar visul nu se poate indeplini, cred, decat daca, asa cum sugeram si altadata, participarea la orice vot ar fi zero la suta. Insa asta, dupa cum stim cu totii, nu se va intampla chiar niciodata.
