Alegerile europarlamentare de ieri au insemnat cel mai mare scrutin electoral transnational din istoria omenirii. Cei 736 de deputati alesi vor reprezenta nu mai putin de 500 de milioane de oameni, din 27 de tari. "Vorbim de cea mai mare adunare de popoare de la Imperiul Roman incoace", au remarcat istoricii. Iar noi, romanii, am avut privilegiul de a ne numara printre natiunile care au fost implicate in acest eveniment istoric.
Cati dintre noi, insa, ne-am simtit mandri ca am putut fi participanti activi, nu doar spectatori, la un exercitiu democratic de o asemenea amploare? Cifrele prezentei la vot vorbesc de la sine: putini. si cati dintre cei care totusi au mers sa voteze au facut-o din convingerea ca este de datoria lor sa isi exprime o optiune politica? Cati au facut-o din obligatia care le revine ca membri ai angrenajelor electorale montate de partide? Cati din dorinta de a fi recompensati? Dupa anvergura operatiunilor de cumparat voturi puse in miscare la alegerile precedente, tind sa cred ca a doua si a treia categorie o intrec pe prima.
Nici nu indraznesc sa ma gandesc la cata frustrare am fi simtit daca am fi privit aceste alegeri de dincolo de granitele UE. Cate acuzatii s-ar fi auzit la adresa marilor state vestice: Ne-au abandonat! O noua Cortina de Fier! A doua Yalta! A doua Malta! Ei bine, nu numai ca nu ne-au abandonat, oprindu-ne la timp discursurile conspirationist-autovictimizatoare, dar au infruntat si furia multora dintre cetatenii lor care le-au reprosat ca integreaza tari care nu sunt pregatite, corupte si imature politic. Modul in care ne purtam ca tara membra a Uniunii, a Parlamentului European da mai degraba dreptate euroscepticilor decat politicienilor care si-au asumat integrarea noastra.
Am bifat participarea la alegerile europarlamentare de ieri, dar, de fapt, prin calibrul modest al candidatilor, campania electorala searbada si votul apatic, nu am facut decat sa aratam ca inca nu stim de ce ne-am dorit atatia ani sa fim parte din Uniunea Europeana. Intrarea in UE inseamna, in primul rand, sansa deschiderii catre exterior, catre ceilalti. si nu doar spre o economie mai mare, cu mai multe oportunitati de afaceri, dar si spre un alt mod de a gandi, de a trai, de a relationa cu vecinii. A fi membru UE inseamna a te angaja sa gasesti permanent cai de cooperare cu ceilalti membri ai Uniunii. Pentru asta am renuntat de bunavoie la o parte din independenta si ne-am asumat conditia de a functiona ca stat dupa reguli stabilite deja de altii. Efectul cat se poate de concret al acestui angajament este ca deja aproape 80% din legislatia Romaniei este legislatie comunitara.
Ignorarea obligatiilor si mai ales a oportunitatilor ce tin de existenta noastra in interiorul comunitatii europene arata o incapatanare in a ramane prizonierii periferiei. Am batut din picior sa fim primiti la o masa la care ravneam de mult, insa in timp ce majoritatea mesenilor discuta lucruri importante, care ne privesc pe toti, noi ne uitam pe geam si ne scobim in nas. Cam asa ne defineste comportamentul modul in care s-a desfasurat campania noastra electorala pentru europarlamentare. Timp de o luna am avut parte de nenumarate demonstratii ca suntem in continuare obsedati sa transam scandalurile politice marunte, dar complet indiferenti la marile dezbateri europene, care ne vor afecta viata in mod direct, chiar daca ne prefacem ca nu le vedem. Subventiile comunitare pentru agricultori, masurile de securizare a frontierelor, politicile economice protectioniste, toate sunt chestiuni de maxima importanta pentru Romania, aflate pe agenda viitorului legislativ european, despre care majoritatea candidatilor nu aveau nici cea mai mica idee.
Pentru ca aventura noastra europeana sa nu esueze total, parlamentarii alesi ieri ar trebui sa invete ceva din greselile predecesorilor si sa se concentreze asupra a doua lucruri. In primul rand, sa devina parte activa a aliantelor parlamentare care isi stabilesc tinte punctuale interesante si pentru Romania. Evident, acest scop nu va putea fi atins daca prezenta la lucrarile Parlamentului, luarile de cuvant, initiativele si propunerile vor fi la fel de anemice ca si in ultimii ani, situatie care a si plasat grupul Romaniei printre cele mai ineficiente. Doi, europarlamentarii
ar trebui sa-si propuna sa se faca auziti si in interiorul partidelor lor, pentru rezolvarea problemelor care afecteaza imaginea si pozitia Romaniei in UE. Doar asa pot evita riscul ca politica interna sa le anuleze reusitele din Parlamentul European. Pana astazi, majoritatea europarlamentarilor au preferat sa actioneze in spiritul doctrinei ceausiste de mascare si negare in exterior a gafelor administratiei de la Bucuresti, in numele unui patriotism prost inteles.
Singura forma de patriotism acceptata in UE este cea care are ca efect cresterea nivelului de trai al cetatenilor, nu salvarea unor guvernari si partide incapabile sa se modernizeze.
