Un banc de la celebrul Radio Erevan, cunoscut in Romania, dar complet necunoscut la Erevan, spunea cam asa: "Ce s-ar intampla daca s-ar construi socialismul in Sahara?". Simplu, suna raspunsul: "In scurt timp s-ar importa nisip". Ha, ha, ha, radeam noi, voiosi, ca si cum cu asta si scapasem de socialism. si nu numai ca nu scapasem, dar habar nu aveam ce se va intampla atunci cand momentul va veni. si iata ca momentul a venit si am inceput sa, nu-i asa, construim capitalismul. Primul efect a fost acela ca am inceput sa importam mancare. Iar acum, dupa circa douazeci de ani de capitalism, aproape ca nu mai gasim rosii sau ardei din Romania, mai toate legumele, exceptand cartofii, fiind importate. Lucrurile par cu atat mai uimitoare cu cat Romania era, pentru legume, cereale si fructe, cam cum era Sahara din punctul de vedere al nisipului. Adica producea din belsug astfel de lucruri.
Saptamana trecuta, de Memorial Day, in Statele Unite ale Americii se imparteau populatiei faimoasele stegulete cu stele albastre, pe batul carora scria foarte vizibil "Made in China". Un prieten al meu mai in varsta, dintre aceia gata sa respecte chemarile patriotice americane, a vrut odata sa respecte un fel de embargo civic asupra produselor chineze, dar, cautand o zi intreaga niste adidasi, a trebuit pana la urma sa cumpere tot unii chinezesti, pentru ca altii nu a gasit. si asta, va atrag din nou atentia, in Statele Unite ale Americii, o tara care producea aproape tot ce se produce pe lume, adica nu toata cantitatea, ci toata varietatea. E drept, SUA construieste mai demult decat noi capitalismul, ba, am putea spune ca l-a si construit deja si acum… Doamne fereste, imi sopteste un drac, ai grija ce spui. Nu mai spun, n-are decat fiecare dintre noi sa se gandeasca singur la urmari.
Ceea ce nu intelegeam noi, acum patruzeci, treizeci si chiar douazeci de ani, era ca atat socialismul, cat si capitalismul nu erau decat doua fete ale unei oarecum aceleiasi monede. Stati, nu-mi sariti in cap. Moneda s-ar numi "modernizare". In felul lui, si socialismul urmarea modernizarea lumii pe care o supunea, adica o schimbare radicala a obiceiurilor ei, a, chiar, bazelor ei materiale, morale, spirituale. Pai, intr-un fel, mai lejer, capitalismul face acelasi lucru. Sigur, prin reforme, nu prin revolutie. Adica soft, nu hard, adica violent. Nu le mai dai micilor fermieri in cap, dar o sa vada ei cand or sa iasa pe piata cu produsele lor, obtinute cu prea multa sudoare a fruntii, deci cu o rata a productivitatii foarte redusa, si se vor confrunta cu cele obtinute de pe intinsele terenuri agricole ale marilor ferme, unde se lucreaza mecanizat, rapid si eficient si unde sudoarea, daca nu lipseste, in orice caz nu mai joaca nici un rol.
Proprietarii de pamanturi din Romania, ca tarani nu mai pot sa le spun, care si-au redobandit proprietatile, integral sau partial, se trezesc acum in situatia stramosilor lor de dupa reforma lui Ferdinand, cu cate unu, doua, zece hectare arabile, de pe care trebuie sa-si vanda graul sau porumbul sau ce altele produc ei acolo. Fata cu proprietarii de mari intinderi, vezi Trita Fanita ori altii de aceeasi faina (dar nu de grau romanesc), pentru care piata e deschisa, in timp ce pentru cei dintai ea abia daca se intredeschide. si atunci cand marele proprietar prefera lucrarii pamantului importul, mai avand si vechile relatii securistice si partinice la el, atunci fireste ca mananci paine din grau din Sahara in loc de una din graul obtinut cu sudoarea fruntii. Nu ca acolo, in asa-zisa de mine Sahara, ca sa nu numesc vreun stat real, caci stiu ca graul din Sahara se numeste nisip si ca painea de nisip e buna doar la joaca de copii, s-ar produce grau.
Asa ca, ma tem, in ciuda oricaror fonduri UE, reclamate nu de mult de fostul ministru al Agriculturii liberal (culmea, liberalii au avut un ministru bun la Agricultura, partea care nu era tocmai cea mai tare in doctrina lor!), agricultura romaneasca nu se mai poate redresa, astfel incat sa redevenim o tara producatoare de alimente intr-o lume in care alimentele se scumpesc pe zi ce trece, decat daca proprietarii vor renunta din nou la drepturile lor, caci in ultima analiza asta e comasarea terenurilor, fie si cu hartiile de proprietate pastrate intacte. Caci, si un sistem si celalalt au stiut sa faca din agricultura o alta industrie, asa cum au facut din productia de film, de carte, de instrumente muzicale. O fi bine? O fi rau? Lumea merge inainte, pe drumul pe care si l-a ales sau, poate, pe care i l-a ales Cel de Sus, atunci cand i-a indicat omului ca-si va castiga painea cu sudoarea fruntii. Ma rog, acum mai mult a masinilor. si n-o fi asta o iesire din comanda Celui de Sus, sa pui adica sa lucreze masinile in locul tau?
