In Romania, independenta presei e o iluzie. Trustul lui V. se da la trustul lui P., Telesport se bate cu GSP. Astea ar fi conditionari economice. Capitaliste. Dincolo de acestea, exista o presiune morala din partea unui public avid de judecare, condamnare, infierare. In Romania, adevarul si minciuna nu circula, ci sunt reprezentate de figuri. Fie Voiculescu e rau, liberalii si pesedistii sunt rai, in vreme ce Vantu e bun, pedelistii sunt buni, fie invers, Vantu e rau, Basescu si toata presa "aservita"; intelectualii sunt buni, ailalti sunt frustrati. In acest context, "22" a implinit 1.001 de numere si 20 de ani de viata. La Multi Ani! Dar "22" trece printr-o criza de identitate, o data cu societatea romaneasca pe care o reprezinta demult. In mod traditional, "22" a fost o revista "morala", anticomunista in anii ’90. A existat o perioada, in primii ani ai deceniului trecut, in care mai mult echilibru in chestiunea convietuirii romano-maghiare in Transilvania ar fi putut daca nu impiedica, cel putin stavili avantul Romaniei Mari. "22" a fost revista intelectualilor angajati, fie, dar nu mereu lucizi – si asta o recunostea, in ceea ce-o priveste, in urma cu cateva luni, insasi Gabriela Adamesteanu. "22" a fost revista intelectualilor romantici, dar, din 2000, societatea romaneasca a incetat, har Domnului, sa mai fie romantica. Intelectuali angajati, ok, stiu multi, dar cati au contribuit la constructia societatii civile? Sartre in Franta? Ma indoiesc… "22" trebuie sa fie, de acum inainte, nu revista intelectualilor angajati, ci revista societatii civile. Adica, a unui grup de dialog social in care fiecare participant e supus judecatii publice si din care orice metafizica trebuie exclusa. Atata vreme cat logocentrismul moral va domina Romania, societatea civila va ramane doar o sintagma.