Traian Basescu recurge la scepticism nu doar ca mijloc de supravietuire, ci si ca motor de crestere. Nu vrea sa-si anunte deocamdata candidatura pentru un nou mandat fiindca vrea sa-si convinga potentialii alegatori ca este un politician responsabil, gata sa-si asume efectele crizei. In acest fel, poate creste emotia dramatica a cursei electorale, poate numara public adeziunile celor nelinistiti ca presedintele s-ar putea retrage si poate preveni surprizele de toate felurile. Astfel, daca varful crizei se nimereste in plina campanie prezidentiala, se va putea replia sustinand un tehnocrat disponibil si de nadejde, ca, de pilda, Mugur Isarescu, fiindca pana atunci rezerva sa Emil Boc isi va pierde credibilitatea pe masura ce va creste si numarul somerilor.
Traian Basescu si-a explicat insa ezitarea de a intra in cursa prezidentiala prin "reflexele" dobandite pe mare: "Esti comandant de nava, intr-o furtuna groaznica, nu mai ajungi cand trebuie la Yokohama, ajungi cu o zi intarziere… Dar daca scufunzi nava, nu mai ajungi niciodata. Un derapaj economic al Romaniei ar fi in acest fel". Presedintele compara scufundarea vaporului cu esuarea tarii intr-o criza care se anunta prelungita, proiectand in imaginarul public posibile solutii legate nu doar de propriile raspunderi, ci si de capacitatile sale de salvare a situatiei. Va putea spune astfel peste cateva luni, cand se va hotari sa-si anunte candidatura, ca un capitan nu-si paraseste niciodata nava inainte de a-i salva pe toti cei aflati la bord. Ca un comandant de vapor ramane pe punte si se scufunda impreuna cu cei pe care nu a reusit sa-i plaseze in barcile de salvare.
Ca exista un cod etic al capitanului, care nu-i da voie sa-si abandoneze echipajul si pasagerii in plina furtuna, si ca prefera sa duca nava la tarm cu intarziere, chiar cu unele victime, dar salvand ceea ce poate fi salvat. Ca nu poate sa-si scape pielea lasand in locul lui un marinar neinstruit sau, si mai rau, un pasager care si-a dorit cand era mic sa devina comandant de nava. Ca ar fi imoral sa lase timona secundului sau Emil Boc si el sa fuga cu prima barca, mai cu seama ca secundul ar putea fi luat repede de primul val mai mare. Ca ar fi cu atat mai rau sa puna mana pe nava prietenii piratilor: Mircea Geoana sau Crin Antonescu, chiar daca ei ar putea salva vaporul, fiindca l-ar vinde imediat "grupurilor de interese". Traian Basescu are de partea sa codul etic al capitanului si poate spune ca e imoral sa-si abandoneze tara la greu, cand oamenii au avut incredere in el la bine. Ca e incorect sa dea bir cu fugitii dupa ce a fost salvat in 2007 de cei care au crezut in el.
Ca, desi a facut greseli, are inca busola in buzunar. Ca nu conteaza unde esti, daca stii in ce directie sa te indrepti. Ca dorinta de a reusi este cea mai importanta arma in lupta cu furtuna declansata de criza. Traian Basescu vrea sa fie in continuare Capitanul, dar nu s-a hotarat sa-si arunce toate lesturile peste bord, iar in jurul sau sunt destui care adauga balast. Nu doar fiica sa, care se incapataneaza sa se cocoteze pe umerii sai, ci sfatuitori profesionisti care-l imping pe panta populismului si a nationalismului inutil. Care-l indeamna sa puna public sub semnul intrebarii granita cu Republica Moldova si care-l conving sa joace rolul politicianului nesigur pe el.
Traian Basescu nu vrea sa se compare cu Emil Constantinescu, celalalt presedinte de dreapta, care a renuntat sa mai candideze pentru un nou mandat bazandu-se pe rapoartele specifice care il intoxicau cu informatii pesimiste. Nu este insa exclus ca si Traian Basescu sa abandoneze cursa procesand analize de acelasi tip care sa-l determine sa se retraga in castig, inainte de a-si incerca puterile pentru un nou mandat si inainte de a se gandi sa invoce vestitul cod etic al capitanului.
