"Cea mai fericita fata din lume" este debutul in lungmetraj al lui Radu Jude, autorul premiatului scurtmetraj "Lampa cu Caciula" si al mai recentului "Alexandra".
Povestea filmului, in sine, este foarte usor de rezumat: o fata de 18 ani castiga o masina la un concurs, unde se trimit etichete de bauturi racoritoare. Asa ca ea, impreuna cu familia, purced spre Bucuresti unde are loc filmarea spotului de genul "Eu am castigat, poti castiga si tu!". Doar ca parintii ei vor sa vanda masina, iar ea vrea s-o pastreze. Asta e tot.
Daca in scurtmetrajele lui Radu Jude regia nu era neaparat de o importanta majora, filmele fiind compacte si pe un subiect bine stabilit, intr-un lungmetraj pe o poveste statica precum cea mentionata mai sus, regia este definitorie pentru film. Tocmai pe un subiect banal este evidenta diferenta dintre abordarea unui regizor bun si a altuia mai putin bun. In fata acestui test la care s-a supus singur, Radu Jude a picat lamentabil.
In ciuda faptului ca personajele sunt, in principiu, bine construite din scriitura, modul in care le trateaza Jude este iritant pentru ochi, urechi si intelect. Este ca si cum cineva ar canta la pian si-ar tine un dezacord timp de 100 de minute. Parintii fetei (Delia, intruchiparea inocentei) sunt niste nenorociti. Personajul tatalui, cel putin, este nimerit cu o acuratete dureroasa. Insa modul in care e construit filmul, simetria dintre repetarea dublelor pentru reclama si repetarea discursului tatalui care incearca sa-si convinga fiica sa vanda masina, nu te poate face sa solidarizezi cu biata copila. Iar toata miza filmului este sa te faca sa solidarizezi cu Delia, ceea ce nu se intampla sub nici o forma, pentru ca regizorul insusi nu empatizeaza cu ea decat aparent. De fapt, pe tot parcursul filmului, Jude nu-si ia niciodata in serios personajele si le construieste astfel incat le priveste cu condescendenta si le ia peste picior doar sub pretextul solidarizarii. Radu Jude bate atat de mult moneda pe aceste tipologii de persoane "simple" incat ele-si pierd statutul de tipologii si devin clisee, caricaturi, demne atat de dispretul sau, cat si de al spectatorului. Repetarea sistematica si infinita a abuzurilor asupra Deliei esueaza dezastruos, pentru ca epuizarea personajelor nu trebuie sa degenereze in epuizarea spectatorului. Este aceeasi greseala cu cea din "Control", filmul despre Ian Curtis de anul trecut. Anton Corbijn, tot un debutant, (fotograf si nu regizor la origine), nu stapanea mijloace vizuale capabile sa transmita problemele individului. La Corbijn, expresia deprimarii era, in imagini, personajul principal stand si uitandu-se pe pereti. Si stand. Si uitandu-se. Si in "Cea mai minunata fata…", ca si in "Control", lipsa unui limbaj cinematografic adecvat devine respingatoare si ne indeparteaza de personaje, in loc sa ne apropie de ele.
Cea mai fericita fata din lume
Drama, Romania, 2009, 1h 40min.
Regia: Radu Jude.
Cu: Andreea Bosneag, Serban Pavlu, Vasile Muraru, Andi Vasluianu.
Bucuresti (Hollywood Multiplex, Movieplex, Light Cinemas), Constanta (Cityplex), Cluj (Cinema City) si Timisoara (Cinema City).
