Seful bancii centrale a Europei, Jean Claude Trichet, a declarat recent ca ar intrezari luminita de la capatul crizei in sclipirile masurilor luate de guverne, in scaderea pretului petrolului si in actiunile bancilor centrale. Incertitudinea, spune Trichet, ar fi legata de amenintarea protectionismului, care trebuie combatuta, si in reusita negocierilor Acordului de la Doha, menit sa fluidizeze si mai mult schimburile comerciale. Probabil sunt mai multe semne care ne-ar putea indica din vreme un reviriment al economiilor lumii. Pentru mine, solutia de turnesol a crizei este starea exporturilor chinezesti. Asa cum in laboratorul de chimie stiam inainte de inceperea experimentului ca acidul turnat peste turnesol va capata culoarea rosie, tot astfel, o crestere a exporturilor din China va indica temperarea crizei economice internationale.
Exporturile chinezesti sunt un indicator de criza atat din cauza faptului ca, fiind ieftine, se muleaza perfect pe austeritatea buzunarelor, cat si datorita faptului ca multe dintre marile firme ale lumii au fabrici acolo, deci isi "exporta" propriile produse in pietele de desfacere. Produsele "made in China" au invadat pietele lumii si au ingenuncheat orice competitie datorita pretului mic si, in ciuda retoricii oficiale care cerea un control strict al acestora, toate guvernele lumii s-au bucurat deoarece sustineau lupta cu inflatia. Dupa o perioada aproape haiduceasca, in care firme chinezesti copiau perfect marci de renume, a urmat o reorientare a producatorilor straini, care si-au deschis fabrici direct in China, luptand cu falsurile pe terenul lor. Astfel, eticheta "made in China" aplicata pe o poseta de lux nu mai indica neaparat un fals.
Vreau sa spun deci ca nu doar guvernul chinez este interesat sa faciliteze exporturile, ci si diversele companii mari ale lumii care fac afaceri acolo. Este deci de la sine inteles ca, in ziua in care vom citi despre o crestere a exporturilor Chinei, vom putea presupune ca s-a redresat consumul in lume. Deocamdata insa, in ciuda optimismului lui Trichet, probabil menit sa linisteasca nervii investitorilor, consumul nu da nicaieri semne ca si-ar reveni si nici nu are cum, de vreme ce salariile scad, se imputineaza locurile de munca, iar bancile nu mai au incredere sa-si imprumute clientii care maine se pot trezi in somaj. Dinspre exporturile chinezesti vin vesti sumbre: au scazut in ianuarie cu 18%, desi guvernul a redus taxa pe valoarea adaugata la anumite produse, intr-o incercare de a stimula exporturile. In plus, China este pregatita sa creasca sustinerea financiara acordata exporturilor prin reducerea graduala, pana spre zero, a taxelor sale asociate cu exporturile.
Oficialii chinezi explica eforturile nu prin disperarea de a mentine veniturile in valuta la cotele obisnuite, ci prin oportunitatea creata de criza de a cuceri noi teritorii de piata. Eu cred insa ca, oricare ar fi eforturile Chinei de a sacrifica venituri bugetare pe altarul valutei care intra in tara, totul depinde de reluarea consumului in tarile lumii. Deci nici macar o fiscalitate seducatoare nu va ecrana acest microindicator de criza.
