„Ca sa spui ceva oamenilor trebuie sa urci pe scena cu sufletul in palma”

Ioana Anastasia Anton a fost remarcata inca de la absolvire in cadrul Festivalului "Comedia tine la TINEri". A continuat sa joace mai apoi "cu sufletul in palma", motiv pentru care a fost APRECIATA de critica si spectatori deopotriva.

Carte de vizita
Nume: Ioana Anastasia Anton
Studii: U.N.A.T.C. "I.L. Caragiale", sectia Arta Actorului, clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu; Masterand clasa prof. univ. dr. Gelu Colceag
Activitate: Ofelia in "Hamlet", copilul in "Imnul", ambele la Teatrul Metropolis

A crescut in lumea tea­tru­lui, toti membrii familiei sale fiind implicati, intr-un fel sau altul, in aceasta profesie. De la ei si de la profesorii sai a invatat ca in actorie nu exista jumatati de masura. O putem vedea ti­nand cont de acest lucru in rolul Ofeliei, din "Hamlet", sau al copilului din "Ajutorul", ambele la Teatrul Metropolis din Bucuresti, ori in filmul "Nunta muta", in regia lui Horatiu Malaele.

Cine este, pentru cei care nu o cunosc, Ioana Anastasia Anton?

Ioana Anastasia Anton: Este o studenta la masteratul de Arta actorului care a avut mult noroc in "cariera" ei pana acum. Este un om care spera ca a pornit pe drumul ce va da rost vietii ei. Un om care iubeste Teatrul si crede in ceea ce face.

Cum ai ajuns la teatru? A existat vreo intamplare care te-a determinat sa faci acest pas? Sau o persoana?

I.A.A.: N-am avut incotro! Eu cresteam cuminte in burta mamei, iar ea, regizoarea Liudmila Szekely Anton, alerga ca nebuna intre repetitiile de la Teatrul din Ploiesti si cel din Targoviste. La premiera de la Ploiesti eu implinisem deja opt luni, asa ca viata mea intrauterina a fost definitiv marcata de orasul lui nenea Iancu. Am copilarit in Teatrul de Comedie printre actori, masinisti, cabiniere, am crescut intre repetitii, spectacole, turnee. Pentru tatal meu, actorul Florin Anton, nu exista fericire mai mare decat sa fie pe scena. Acum simt si eu la fel… Si a mai fost "intamplarea" spectacolelor lui Ducu Darie – "Visul unei nopti de vara", "Legaturi primejdioase", "Iluzia comica".

Cine sau ce ti-a marcat evolutia de pana acum?

I.A.A.: Educatia de acasa si facultatea. Povestile pe care le-am ascultat, oamenii pe care i-am intalnit, amfiteatrele in care am stat in tacere. Casa ticsita de carti in care am trait toata viata, cu gradina si multe, multe animale. Si pe care intr-o zi am fost nevoiti s-o parasim. In facultate am invatat sa valorific aceste experiente traite, sa descopar cine sunt, sa ma cunosc. De la profesorii mei am inteles ca in actorie nu exista jumatati de masura. Ca sa spui ceva oamenilor trebuie sa urci pe scena cu sufletul in palma.

Care sunt reperele din viata ta?

I.A.A.: Familia, prietenii. Pentru mine mama este cel mai "rau" profesor. Cand ma urmareste jucand, vede tot si nu ma iarta. Tata vede ce nu se vede, ceea ce nu e inca, dar stie el sigur ca va fi. Pentru el sunt oricum cea mai minu­nata actrita din lume! Fratele meu, cu care m-am razboit  de cand ma stiu, a ramas adversarul meu preferat. Mai sunt bunicii mei de toate natiile – romana, maghiara, rusa, tatara – si dragostea lor, aceeasi indiferent de natie… Si mai sunt colegii si prietenii, putini, dar foarte dragi.

Ce calitati crezi ca trebuie sa aiba o tanara pentru a deveni actrita?

I.A.A.: E o intrebare mai mult pentru profesorii mei. Cred ca talent. Personalitate, caracter. Si un dram de nebu­nie. Sa fie pregatita sa munceasca zi si noapte, cu aceeasi bucurie de a se juca. Sa fie gata sa riste, sa piarda tot si apoi s-o ia de la capat. Ca sa devina actrita. Ce inseamna sa fii actrita, nu stiu. Mai am mult pana sa aflu.

Joci alaturi de actori mari ai scenei romanesti. Ai temeri in fata lor ca nu vei reusi sa-ti impui perso­najul?

I.A.A.: Mi-a fost teama la inceput, dar am descoperit ca actorii mari sunt intotdeauna generosi. Toti imi dau incredere si ma sustin. Si pentru ca sunt atat de buni, te obliga sa le tii piept. Daca am reusit sa-mi impun persona­jul? Eu stiu si simt ca Ofelia traieste. Pentru mine asta inseamna totul.    

Ce vedeta din Romania sau din strainatate ti-ai lua-o ca model?

I.A.A.: Nu cred in notiunea de vedeta, de multe ori este un produs vandabil si… atat. Valoare de model au pentru mine artistii pe care ii admir, respect si iubesc. De la fiecare incerc sa invat ceva, sa fur meserie cum se zice. Nu caut sa urmez un model, incerc sa-mi gasesc si sa-mi constru­iesc drumul propriu.

Cum iti construiesti personajele?  

I.A.A.: Nu am o metoda anume. Fiecare personaj la care am lucrat s-a nascut in felul sau unic. Personal cred foarte mult in regizor, il urmez aproape din instinct. "Contopirea" mea cu Ofelia s-a petrecut pas cu pas, iar regizorul Laszlo Bocsardi a fost tot timpul reperul de capatai. De aceea Ofelia este o creatie comuna – a mea si a regizorului.

Cu ce regizor roman (si/sau cu ce rol) visezi sa te intalnesti?

I.A.A.: Actorii nu-si aleg nici roluri, nici regizori. Procesul e invers, pentru ca un spectacol adevarat se bazeaza pe o vi­ziu­ne regizorala. Ca actor e  preferabil sa nu-ti faci visuri. Si totusi… Imi doresc enorm sa lucrez cu Alexandru Darie. O parte din lumea mea este creata de el. Iar rolul? Inca de la admitere m-a atras Ioana D’Arc. Daca ar fi sa fie… Si in regia lui Alexandru Darie… Atunci chiar as spune ca visez! Visul complet!!!     

In opinia ta, cum ai defini succesul?

I.A.A.: Dulce si periculos. Dupa un succes, lumea asteapta ca urmatorul sa vina de la sine. Nu e obligatoriu asa. Iar cand incepi sa lucrezi doar pentru succes, esti pierdut. Kipling spune ca Triumful si Dezastrul sunt doi impostori pe care trebuie sa-i tratezi identic… Dar ce gust minunat are succesul! Cum sa nu-l doresti? Si e normal sa te "imbeti", sa-ti pierzi un pic capul. Ideea e sa nu ti-l pierzi de tot.

Ce roluri ai in pregatire?

I.A.A.: Ofelia continua sa fie un rol in pregatire din punctul meu de vedere. Profit de orice repetitie ca sa lucrez la personaj. Tot la Teatrul Metropolis repet rolul Natasa din "Azilul de noapte" de Maxim Gorki, in regia lui Mircea Ma­rin. Am norocul sa joc alaturi de amandoi profesorii mei: de Florin Zamfirescu in "Hamlet", de Mircea Rusu in "Azilul de noapte". In plus ma asteap­ta o experienta inedita la masterat: voi interpreta… un clovn!   

Cum crezi ca putem sa ne protejam sufletul, intr-o lume in care consumul este pe primul loc?

I.A.A.: Habar n-am! Fiecare scapa cum poate. Nu putem fugi de societate, asta e sigur. Si ar trebui nu doar sa ne protejam sufletul. Ar fi cazul  sa-l ingrijim, sa-l mai spalam, sa-l mai hranim. Ca sa creasca mare, frumos, bun si curat. La teatru el poate creste intr-o seara cat intr-un an! Teatrul este cea mai minunata dintre lumile posibile. Cred.

Cum a fost prima aparitie pe o scena, la debut?

I.A.A.: Primul rol, Alice din "Alice in tara minunilor", l-am facut in anul III. A fost o provocare sa joc pentru copii. Insa debutul meu adevarat, mai exact dublul-debut, s-a produs in ultimul an de facultate. Am avut premiera la Teatrul Odeon cu "Un vis in noaptea miezului de vara" (spectacolul de absolvire) unde aveam rolul Hermia, apoi am fugit la repetitie la studioul Teatrului de Comedie. A doua zi am avut acolo premiera cu "Bella si Cavalerul fara Nume" in care am jucat rolul Bella, regia fiind semnata de Vladimir Anton, fratele meu. Am lucrat impreuna pentru prima data, asa ca emotiile au fost duble. In film am debutat toamna trecuta cu "Nunta muta", in regia lui Horatiu Malaele. Premiera filmului, la Sala Mare a Teatrului National, a fost un succes cu "standing ovations".