Episcopul Richard Williamson are cateva puncte de vedere stranii si, la drept vorbind, odioase: ca nici un evreu nu a fost ucis in camere de gazare in timpul celui de-al doilea razboi mondial; ca pe 11 septembrie 2001 Turnurile Gemene au fost distruse de explozibili americani, nu de avioane; ca evreii se lupta pentru a domina lumea in vederea "pregatirii tronului Anticristului la Ierusalim". si acestea sunt doar cateva dintre opiniile sale in probleme seculare.
In materie de doctrina romano-catolica, conceptiile sale erau atat de iesite din linia Bisericii moderne, incat Vaticanul l-a excomunicat in 1988, impreuna cu alti membri ai Societatii "Sf. Pius al X-lea", o organizatie ultraconservatoare infiintata de simpatizantul nazist Marcel Lefebvre. Printre suporterii lui Williamson se numara istoricul britanic David Irving, recent inchis in Austria pentru glorificarea nazistilor.
Apoi, episcopul nu frapeaza prin atractivitate fizica.
Dar merita el oare tot ce se abate acum impotriva sa? Ca o consecinta a opiniilor exprimate la televiziunea suedeza, i s-a refuzat reprimirea in Biserica, asa cum ii promisese Papa Benedict, dar asta nu schimba cu mult situatia sa. Dar el a mai fost expulzat din Argentina, unde traia, iar acum este amenintat cu extradarea in Germania, unde se fac pregatiri pentru a-l judeca pentru negarea Holocaustului.
Sa privim intre timp cazul unui alt om neplacut, politicianul olandez Geert Wilders, caruia i s-a refuzat luna trecuta intrarea in Marea Britanie, unde avea de gand sa-si prezinte scurtmetrajul "Fitna", care descrie islamul ca pe o religie terorista. Acasa, in Olanda, i se pregateste un proces la o instanta din Amsterdam pentru "instigare la ura" impotriva musulmanilor. El compara Coranul cu Mein Kampf al lui Hitler si vrea sa stopeze imigratia musulmanilor in Olanda.
Interdictia britanica si procesul aflat pe rol la Amsterdam i-au crescut de fapt popularitatea in Olanda, unde un sondaj arata ca PVV, partidul sau populist antimusulman, ar obtine 27 de locuri in parlamentul olandez daca alegerile ar avea loc acum. Motivul pentru popularitatea in rapida crestere a lui Wilders, lasand la o parte neincrederea larg raspandita fata de musulmani, este ca si-a cultivat cu succes o imagine de luptator pentru libera exprimare.
Libertatea de exprimare, unul dintre drepturile fundamentale in democratiile liberale, inseamna ca trebuie sa acceptam conceptii pe care le gasim reprobabile – pana la un punct. Dar care este acest punct?
Legile care reglementeaza libera exprimare difera intrucatva de la o tara la alta. In unele democratii europene, printre care Franta, Germania si Austria, a exprima opinia ca Holocaustul nu a avut loc niciodata este o infractiune. Multe state democratice au legi impotriva instigarii la violenta sau ura. In anumite tari, inclusiv in Olanda, exista chiar legi care interzic insulta bazata deliberat pe rasa sau religia oamenilor.
Ideile episcopului Williamson pot fi reprobabile, dar a-l urmari penal pe un om pentru conceptia sa asupra istoriei este probabil o idee proasta. El ar trebui criticat, chiar ridiculizat, nu insa incarcerat. De asemenea, era mult mai bine daca i s-ar fi permis lui Wilders sa-si prezinte filmul odios in Marea Britanie decat sa fie interzis. Orice am gandi despre legile impotriva instigarii la ura sau impotriva insultei, normele legale raman un instrument bont cand e vorba de libertatea de exprimare.
Totusi, libertatea de exprimare nu este absoluta. Chiar si Wilders, cu apelul sau absurd la interzicerea Coranului, crede evident ca exista anumite limite – pentru opozantii sai, desigur, nu pentru el. Dar nu e usor sa definesti aceste limite, pentru ca ele depind de cine zice ce cui si chiar unde.
Opiniile lui Williamson au inceput sa conteze dintr-o data, pentru ca acest prelat obscur si excomunicat era pe punctul de a fi repus in drepturi de catre papa. Acest fapt ar fi dat legitimitate institutionala conceptiilor sale private. In cazul lui Wilders, diferenta este data de faptul ca avem de-a face cu un politician care zgandareste prejudecati periculoase fata de o minoritate vulnerabila, nu doar cu o persoana particulara.
Intr-o societate civilizata, oamenii se abtin de la a spune multe lucruri, indiferent daca e legal sau nu. Ceea ce spun tinerii afroamericani atunci cand sunt in cercul lor ar avea cu totul alta rezonanta daca ar fi folosit de tinerii albi din orasele americane. A lua in deradere modul de viata si credintele minoritatilor nu e chiar acelasi lucru cu ironizarea obiceiurilor si opiniilor majoritatii.
Daca asta suna a corectitudine politica, atunci asa sa fie. Dar viata civilizata, in special in tari cu o mare diversitate etnica si religioasa, s-ar duce repede de rapa daca fiecare s-ar simti liber sa spuna ce vrea si oricui. Problema este unde tragem linia. Din punct de vedere legal, ar trebui probabil sa fie momentul in care cuvintele au menirea de a duce la violenta. Din punct de vedere social, exista prea multe variabile pentru a stabili un principiu absolut si universal. Limitele corecte trebuie constant testate, contestate si renegociate.
Oameni ca episcopul Williamson si Geert Wilders sunt utili in masura in care ne ajuta sa facem acest lucru. Lasati-i sa vorbeasca, astfel incat sa fie supusi judecatii – nu de catre magistrati, ci prin confruntarea cu opinii contrare. Punerea la index le permite sa pozeze in martiri ai liberei exprimari. Iar astfel nu doar ca devine mai dificil sa le ataci opiniile, dar libertatea de exprimare incepe sa capete un renume prost.
