– Un fost miner a ajuns sa locuiasca intr-o coliba din padure, in conditii precum in romanele lui Mark Twain.
Un fost miner din Valea Jiului traieste in padure, pe Defileul Jiului. la – 20 de grade Celsius, intr-o "coliba" din saci de nailon. Are drept "tovarasi" de viata un lup si o vulpe, despre care spune ca trec mereu prin zona, probabil in cautare de hrana. Cornel Petricas, acum in varsta de 62 de ani, a avut candva o familie, un copil si un loc de munca. Acum nu mai are nimic din toate acestea. In urma cu ani de zile a divortat, iar casa i-a lasat-o sotiei lui, sa locuiasca acolo cu fiul lor. A fost disponibilizat de la mina si a sperat ca suma compensatorie ii va ajunge sa isi cumpere o alta locuinta, dar nu a fost asa. "Nu imi era frica de munca, dar nu mai puteam sta. Cu banii primiti am zis ca-mi cumpar o locuinta. Doar ca mi s-a imbolnavit baiatul si a trebuit sa-l duc la tratamente prin tara. Cand m-am intors la Petrosani, nu mai aveam bani si nici loc de munca" povesteste barbatul.
A inceput sa munceasca, cu ziua, pe la localnici, dar s-a imbolnavit si, din nou, a ajuns pe drumuri. In urma cu opt ani a luat muntele in piept. S-a aciuat intai intr-o grota sapata de geologi pe Defileul Jiului, in zona cantonului Strambuta si a locuit acolo ani de zile, pana cand cineva i-a dat foc la "casa". "Oameni rai, au auzit ca traiesc acolo si au vrut sa-si bata joc. Nu mai puteam sta. M-a dus mai sus in munte unde mi-am facut cabana", ne povesteste batranul. Ca sa ajunga la "cabana", vizitatorii trebuie sa taie padurea pe o panta abrupta, prin zapada care ajunge in unele locuri pana aproape de genunchi, iar locuinta batranului este de fapt o coliba construita din chirpici, saci de plastic si cateva foi de tabla. E la fel de frig ca afara, iar fostul miner, doarme intre mai multi saci cu haine, ca sa se apere de gerul patrunzator de afara.
"VECINII"
"Mai vine cate un lup pe aici, a fost si o vulpe, care a incercat sa latre, dar nu i-a iesit. A incercat sa se acomodeze pe langa mine dar a plecat dupa o vreme", povesteste nea’ Cornel. Traieste greu. Vara culege fructe de padure, pe care le vinde in piata la Petrosani, iar iarna vinde piese electronice pentru aparatele radio si pentru televizoare, pe care le primeste la randul lui pentru maximum 10 lei, cu care isi cumpara hrana pentru o saptamana. Sunt bani putini, dar nu se plange niciodata. A invatat sa traiasca in pustietate.