"Mi se reproseaza ca sunt prea blanda. Ca nu sar la beregata. Sunt stiluri si stiluri. Si ca mai important decat sa sar la gatul INVITATULUI e sa scot de la el cat mai multe informatii, pentru ca telespectatorii sa aiba datele pe baza carora sa dea, daca vor, verdictul."
Vorbele pot tamadui si in egala masura spinteca
Cu profesionalism si blandete – deseori confundata pe nedrept cu lipsa de aciditate -, Melania Medeleanu ne aduce la cunostinta seara de seara, la Realitatea TV, ultimele intamplari ale zilei.
I-ar placea ca profesia pe care o are, jurnalismul, sa poata schimba lumea in care traim. Ceea ce, in opinia ei, inseamna inainte de orice, mai multa responsabilitate si mai multa implicare.
Dincolo de ceea ce vad spectatorii pe sticla, in ce consta munca ta?
Melania Medeleanu: In mare masura, munca mea este ceea ce se vede pe sticla. M-au angajat sa prezint stiri. N-au scris in fisa postului ca trebuie sa citesc in fiecare zi ziarele, ca trebuie sa ma sfatuiesc cu colegii mei de la fiecare departament in parte atunci cand nu am informatii suficiente, ca trebuie sa scriu sau sa adaptez din cand in cand textele asa incat sa mi se potriveasca mie. Nu scria nimic despre documentare sau despre materialele pe care le pregatesc pentru emisiunile pe care le moderez. In fisa postului, in dreptul numelui meu apare doar editor prezentator. Și eu ma conformez: editez si prezint.
Ce trasaturi presupune aceasta munca in general, si pentru o femeie, in special?
MM: O lista a caracteristicilor jurnalistilor ar cuprinde curiozitatea, perseverenta, rigoarea, gastrita si destul de des divortul. Daca ultimele doua mai pot fi sarite din schema cu putin noroc si multa organizare, fara primele nu vad cum ai putea ajunge in domeniu. E o profesie in care conteaza mai putin daca esti barbat sau femeie, ci daca reusesti sa obtii sau sa transmiti informatia corect si complet. Am senzatia ca sunt mai multe femei decat barbati care prezinta buletine informative si pun asta pe seama faptului ca blandetea feminina mai indulceste putin gustul destul de amar pe care-l lasa de cele mai multe ori stirile.
Ce-ti place sa faci in timpul liber, chiar daca aceasta notiune a devenit atat de relativa?
MM: Joc sah din ce in ce mai rar si, culmea, nu din lipsa de timp, ci de adversari. Se pare ca faima mea de buna sahista (desi exagerata!) mi-a luat-o inainte si ma lovesc constant de refuzuri. E drept, joc pe miza si oamenii s-or teme sa cumpere cantitatile industriale de ciocolata pe care le pretind in caz de castig. Și cum din ne-jocul de sah imi raman libere ore intregi, le umplu cu carti. Iar daca-i primavara, cu plantatul, si daca-i vara cu rosiile, ardeii si florile care au iesit magnific anul trecut pentru doua maini atat de neindemanatice de felul lor!
De la ce principiu nu te abati niciodata in viata si, fireste, in profesie?
MM: Cred ca ceea ce ma incurca in intrebarea ta este acest "niciodata"… Pentru ca, sigur, avem cu totii o lista de principii pe care incercam sa le respectam, dar este greu de zis ca nu le incalci niciodata. Sa nu mint – da, nu mint -, dar nu pot sa spun ca n-am mintit niciodata… Sa fiu corecta – sigur ca ma straduiesc sa fiu corecta, dar se intampla si sa nu fiu… Poate ca principiul este tocmai acesta: sa incerc. Mereu ma straduiesc sa fiu un om bun. A, am gasit… Știi de la ce nu abdic nicodata? Cred ca niciodata. De la politete. Sunt un om foarte politicos.
In general, spui ceea ce gandesti sau iti cosmetizezi vorbele?
Cand si cu cine iti este mai usor sa fii directa?
MM: Spun ce gandesc in cuvinte alese. Am aflat, pe propria piele, ca vorbele pot tamadui si in egala masura spinteca. Asa ca am grija cum le folosesc. Și, pentru ca, recunosc, nu-mi prea asum riscuri, tac destul de mult. Mai ales atunci cand sunt furioasa.
Ce carte te-a marcat, dar si ce personaj din viata?
MM: Sunt zeci de carti care m-au modelat, care au adaugat cate o caramida la constructia ce sunt. Unele m-au facut sa visez, altele sa plang. Au fost carti care mi-au raspuns la intrebari, altele care m-au obligat sa-mi pun intrebari si sa caut noi raspunsuri… Cateva exemple ar fi: "1984", George Orwell; "History of Love", Nicole Krauss; "Missy, regina Romaniei", Guy Gauthier. Un personaj uluitor, o adevarata inspiratie e regina Maria… O fabuloasa combinatie de vointa, generozitate, impulsivitate, intuitie… Un om caruia ii datoram mult, dar despre care in continuare stim prea putin.
Un personaj in viata – cu adevarat un personaj -, un om pe care-l admir teribil este Neagu Djuvara… Omul caruia ii datorez cat stiu din istorie, o materie pe care n-am iubit-o in scoala, dar pe care omul asta, cu vocea lui sfatoasa, mi-a recitat-o ca pe o poveste pe care nu vrei sa o uiti… De altfel, el insusi e de poveste… ar trebui sa-l ascultam mai mult…
Ca jurnalist, care este reprosul care ti se aduce cel mai des?
MM: Ca sunt prea blanda. Ca nu sar la beregata. Sunt stiluri si stiluri. Eu inca mai cred ca se pot face emisiuni interesante si fara urlete si acuzatii, fara sa vorbesti mai mult ca invitatul. Și ca mai important decat sa sar la gatul lui e sa scot de la el cat mai multe informatii, pentru ca telespectatorii sa aiba datele pe baza carora sa dea, daca vor, verdictul.
Despre sah: "La amatori bateam tot"
Cum de-am ajuns
sa joc sah? N-am sa-i pot fi niciodata indeajuns de recunoscatoare tovarasului Balasa (un domn, de altfel, dar asa ii spuneam pe vremea aia invatatorului meu). Un om pe care nu puteai sa nu-l iubesti. Oltean crescut pe malul Gilortului – ne canta "Marioara de la Olt" -, ne oblojea zgarieturile dupa o alergatura zdravana printre banci, ba chiar el e… dentistul copilariei mele. Fiecare dinte de lapte a trecut prin mainile lui ce se pricepeau de minune sa alunge durerea. Tot el m-a invatat pe mine, si probabil multe alte generatii care mi-au urmat, sa joc sah. Iarna, cand salile de sport neincalzite nu puteau inghesui prea multi copii care aveau ora in acelasi timp, tovarasul Balasa ne-a adunat in clasa si intr-o zi a scos de sub catedra o multime de jocuri de sah.
Cum stia sa faca o bucurie din fiecare lectie predata, a fost usor sa ne convinga pe toti sa invatam regulile. Si cum printre noi s-a dovedit a fi mai multi pasionati, a inceput sa organizeze concursuri. Am castigat pe rand faza pe clasa, pe scoala, pe sector si pe municipiu mai apoi. La amatori bateam tot. Ma jucam frumos. Cea mai mare satisfactie a venit cand, la scurt timp dupa trecerea la sah profesionist, l-am invins pe tovarasul Balasa…
Ce-ar fi viata fara proiecte? Ce-ar fi viata fara taine?
Stii de la ce nu abdic nicodata? Cred ca niciodata. De la politete.
Sunt un om foarte politicos.
