Poate, peste ani si ani, cand resursele de energie se vor fi diversificat, povestea robinetelor de gaz inchise va ajunge sa fie soptita copiilor inainte de culcare, precum alte ciudatenii care tot asa, prin scurgerea timpului, au intrat in patrimoniul basmelor. Dar pana atunci mai e ceva vreme si, fiind contemporani belelei de acum, putem sa descoperim o serie de ramificatii duse de data aceasta in trecut.
In general, mai toata lumea a aruncat mata moarta in ograda ucrainenilor. si Romania a aderat la aceasta teza considerand ca guvernul de la Kiev este responsabil de blocarea gazului rusesc spre Europa. Kievul s-a aparat si el cum a putut, introducand notiunea de gaz tehnic. Pana la urma, pana ce lumea civilizata va reusi sa-si dobandeasca independenta energetica si deci sa nu mai depinda de marele necunoscut pe care inca il reprezinta Rasaritul, se cuvine sa intelegem ca tot ce s-a intamplat nu a fost decat efectul samavolniciilor comise in timp de politica imperialista ruseasca, o data cu instalarea dinastiei Romanovilor la 1613 si urcand pana in Cabinetul lui Putin.
Si asta nu o spun strainii, ci un rus care a plecat din viata anul trecut, personalitate admirata chiar de Putin, nimeni altul decat Alexandr Soljenitin. Sa citim un fragment din "Arhipelagul Gulag", volumul trei: "Esenta lucrurilor consta in faptul ca, desi candva, in perioada Rusiei kievene, noi constituiam un popor unic, de atunci acesta a fost sfartecat si veacuri de-a randul vietile, obiceiurile si limbile noastre au mers anapoda. Asa-numita reunificare a fost o incercare dificila… de a reveni la fratia de odinioara. De atunci am cheltuit prost trei secole intregi. In Rusia n-au existat oameni politici care sa cumpaneasca la caile de reinfratire a ucrainenilor si rusilor si la modalitatile de stergere a cicatricii care-i desparte".
Vedem ce s-a ales de fratia de sange si duh ruso-ucraineana. Raul dezbinarii a plecat de la politica dura tarista si s-a exacerbat sub comunism. Tot Soljenitin aminteste despre o declaratie timpurie a lui Lenin, care pe 7 iunie 1917 afirma ca Ucraina e o cotropire a tarilor si a capitalistilor rusi. La inceputuri bolsevicii au recunoscut dreptul la autodeterminare al popoarelor Rusiei, ca pe urma, adica nu mai mult de un an, dupa ce Kaiserul a pierdut razboiul si a cazut de la putere, sa treaca granita, sa ocupe Ucraina si sa-i casapeasca pe nationalistii de acolo. Daca Basarabia nu ar fi intrat in componenta Regatului Roman, ar fi avut parte de aceeasi soarta. Atunci, sa ne mai miram ca lucrurile stau cum stau? Sa ne miram ca gazul tocmai ca e gaz poate aprinde trecutul si redeschide rani pe care timpul scurs de la recastigarea independentei de stat a Ucrainei nu le-a vindecat?
Noi, in ignoranta noastra, credem ca rusii si ucrainenii sunt tot aia. Spune insa asta unui kievean si te va scuipa intre ochi. Suntem pedepsiti fiindca ne-am permis sa uitam care au fost marii lor patrioti, ca au avut un Pugaciov, Petliura, Skoropadski pana la Vlasov cel omorat de Stalin dupa extradare. Ranile nu s-au inchis. Gazul e pretextul, iar faptul ca ne suparam pe ucraineni e de la sine inteles, doar camasa e mai aproape decat istoria. Totusi, daca occidentalii sunt cei mai suparati fiindca ei i-au tinut in puf pe rusi, noi ar trebui sa stim: cat am suferit din cauza Kremlinului au suferit si ucrainenii, poate mai mult. Din pacate, ca asa isi vara dracul coada, dupa ce Ucraina a primit teritorii ce istoric nu-i apartin, s-a purtat cu locuitorii acestora la fel de urat cum s-au purtat rusii cu ei. Nu-ti vine sa spui atunci ca sunt tot aia?
