» Ruinele unui complex de la Moara de Padure din Muntii Apuseni reprezinta una dintre ultimele marturii fizice ale rezistentei anticomuniste din aceasta zona si ale violentelor masuri de represiune derulate de trupele Securitatii.
Apa cristalina a paraului Huda sopoteste pe sub un pod de gheata opalescenta, asezat ca un capac deasupra firului de apa care coboara spre Valea Ierii dinspre inima Muntilor Apuseni. Malurile paraului sunt presarate cu steiuri de piatra, printre care padurile de fagi si de molizi isi intind bratele. Pe malul paraului, un drum de tara serpuieste pe coasta muntelui, printre casele motilor si printre cabanele domnilor de la oras ridicate in ultimii ani in satul Moara de Padure. Drumul pe o latura si paraul pe alta imprejmuiesc o constructie lunga si joasa, din piatra si scanduri. In spatele cladirii se afla o piscina lunga si joasa, pe fundul careia se afla frunze uscate, ramase de toamna trecuta, printre peticele de zapada.
Cladirea cu pricina are o reputatie sinistra. Ea a fost sediul unei unitati de Securitate, formata in anii 1950, pentru prinderea fratilor susman, cei mai aprigi opozanti ai comunistilor in zona Muntilor Apuseni. Dupa anul 1958, cand ultimii membri ai familiei susman au cazut in luptele cu Securitatea, cladirea a devenit cuibusorul de nebunii al sefilor din cadrul Securitatii Cluj. Acestia au dotat cabana cu o piscina, cu televizoare, cu mobilier de lux si cu soldati-ordonanta, care sa ii serveasca pe ofiterii de Securitate care veneau sa se relaxeze in Apuseni. Localnicii din Moara de Padure isi amintesc ca uneori aici aveau loc chefuri-monstru.
Vitei intregi erau fripti la protap, securistii aduceau butoaie cu bere si cu vin si lautari, cu care petreceau pana la zi. Dupa caderea regimului comunist, in 1989, cladirea a intrat in patrimoniul Ministerului de Interne, care a repartizat-o Jandarmeriei. Ea a continuat sa fie folosita drept casa de vacanta pana in 2005, cand a fost distrusa de inundatii. De cateva zile insa, terenul pe care se afla ruinele complexului a fost retrocedat fostului proprietar.
Victimele represiunii
Fratii susman au alcatuit cel mai activ grup al rezistentei anticomuniste din Muntii Apuseni. Ei erau in legatura cu alti lideri ai rezistentei, precum doctorul Iosif Capota, seful gruparii din zona Huedinului. Gruparea susman si gruparea Capota actionau separat pentru ca liderii celor doua organizatii clandestine aveau afilieri politice diferite. Fratii susman erau membri ai PNL, iar Iosif Capota era liderul regional al PNT. Grupul susman si-a inceput activitatea in anul 1948, cand prigoana comunista s-a abatut asupra satului Rachitele din judetul Cluj, localitatea natala a actualului premier Emil Boc. Teodor susman era unul dintre cei mai bogati oameni din sat. El avea magazin, depozit de cherestea, o gospodarie bine inchegata, cu multe animale, cu 290 de familii de albine si una dintre cele mai mari biblioteci private din Muntii Apuseni.
Teodor susman a fost multi ani la rand primar PNL in Rachitele si a fost in audienta la Regele Ferdinand I, ca sa se lupte pentru drepturile motilor. In urma audientei la Majestatea Sa, Teodor susman a obtinut dreptul ca motii sa exploateze padurile, precum si dreptul sa isi pasca turmele la marginea drumurilor pentru cei care mergeau in transhumanta in Dobrogea.
Prima victima a represiunii Securitatii avea sa fie Traian susman. In urma unei ambuscade, el a fost prins de Securitate in anul 1950. Este vorba chiar de soldatii care aveau baza in cladirea de la Moara de Padure. Torturat ingrozitor, Traian susman a refuzat sa isi vanda rudele si prietenii.
Ulterior, fratii susman au incercat sa ia legatura cu membrii grupului Grimalski, parasutat in Romania. Dupa capturarea rapida a celor parasutati, fratii susman au ramas fara speranta vreunui ajutor din partea anglo-americanilor. Totusi, ei au decis sa continue lupta cu comunistii pe cont propriu. O data cu prinderea lui Traian susman, membrii gruparii au decis sa se desparta in doua cete, ca sa reduca riscul de a fi prinsi. Leon si Gheorghe susman au inceput sa activeze in zona Rachitele – Posaga, inclusiv Baisoara si Iara, iar Teodor si Avisalon susman au condus gruparea care actiona in zona Huedin – Campeni.
Intre 1948 si 1953, au avut loc mai multe ciocniri intre fratii susman si Securitate. De fiecare data, haiducii anticomunisti au invins. In aceste lupte, sapte securisti au fost omorati, iar sapte au fost raniti. Din partea luptatorilor anticomunisti au cazut trei persoane. Furiosi, securistii au inceput sa ii prigoneasca pe parintii, sotiile si copiii eroilor din Apuseni. sapte persoane au fost arestate si trimise sa isi sfarseasca zilele in minele de plumb sau in zarca Aiudului, una dintre cele mai sinistre puscarii comuniste. In constiinta oamenilor, fratii susman au capatat aura unor adevarati eroi. Ei faceau dreptate prin satele din Apuseni. Fratii susman pedepseau abuzurile primarilor si militienilor ori ii bateau pe activistii comunisti care ii prigoneau pe taranii care refuzau sau nu puteau sa predea cotele obligatorii de alimente, prin intermediul carora autoritatile criminale comuniste urmareau sa provoace foametea printre cei care se opuneau cel mai darz stalinismului.
Ofensiva Securitatii
Sfidarile repetate i-au indarjit pe calaii din Securitate. In 1957, Alexandru Draghici a decis arestarea tuturor membrilor familiei susman. El a potopit Apusenii cu trupe de Securitate si de Militie, care aveau misiunea sa scotoceasca fiecare cotlon al muntilor ca sa ii gaseasca.
In zona Posaga au fost infiltrati 10 "geologi", in fapt ofiteri de Securitate, condusi de maiorul Constantin Vieru. Ei au reusit sa recruteze un tradator, cunoscut sub numele conspirativ "Maxim Ionescu", a carui identitate reala este deocamdata necunoscuta. Se pare ca el era un preot ortodox cu a carui nevasta se incurcase Leon susman. De la tradator, calaii au aflat ca Leon si Gheorghe susman urmau sa serbeze Sfantul Ilie impreuna cu Ilie Brad si preotul greco-catolic Simion Rosa in casa lui Vasile Crisan din satul Segarcea.
In noaptea de 18 spre 19 iulie 1957, Securitatea a atacat casa in care se aflau membrii rezistentei. Acestia s-au aparat cu arma in mana. Leon susman a fost grav ranit si a murit ulterior in spital. Preotul Simion Rosa a murit pe loc. Vasile Crisan a fost ranit si luat prizonier, la fel ca si Gheorghe susman, care scapase nevatamat. Torturat groaznic si santajat cu executarea tuturor membrilor familiei, Gheorghe susman a cedat anchetatorilor si a dezvaluit numele unora dintre partizani. Familii intregi de moti au luat drumul puscariei. Apoi a cazut doctorul Iosif Capota. Ulterior, acesta a fost executat in Penitenciarul Gherla, impreuna cu ginerele sau, Alexandru Dejeu.
