Voi incepe cu o marturisire: m-am mutat acum aproape 20 de ani in Bucuresti. In Bucovina mea natala traditiile de sarbatori sunt inca respectate cu strictete nu numai in ceea ce priveste acuratetea, substanta lor, ci calendaristic. Asa cum am ramas socat cand am vazut ca uneori se vindeau ghiocei in Capitala inca din ianuarie, ba chiar de Anul Nou, la fel mi s-a parut de-a dreptul scandalos sa vad copiii in metrou ca umbla cu colindul inca de pe la inceputul lui decembrie…
Chiar daca in ultimii ani nu prea mai gasesti zapada de Craciun si nici de Anul Nou, asta nu inseamna sa te-apuci taman acum de lucrurile campului. Tot astfel este un nonsens sa se mearga cu Plugusorul ori cu Ursul si cu Capra de Craciun, cand acestea sunt obiceiuri pe care traditia le-a plasat de multe milenii in preajma Anului Nou.
Sunt traditii precrestine al caror rol simbolic este acela de a asigura bunastarea in anul ce vine, asadar nu au legatura directa cu Nasterea Mantuitorului.
Aceste denaturari calendaristice se produc nu numai din confuzie si nestiinta, ci in primul rand din motive financiare. Din pacate nu exista aproape deloc nici voci ale clericilor, nici ale specialistilor in folclor care sa atentioneze ferm asupra acestor grave derive. Despre mass media nu este cazul sa mai vorbim – am constatat zilele trecute o totala lipsa de discernamant. Se transmit reportaje din tara cu asa-zisi colindatori, pe cand acestia sunt in realitate uratori de Anul Nou care fie se antreneaza cu una-doua saptamani inainte, fie vor sa apara la televizor si s-au mascat mai repede, fie – cel mai probabil – au pornit cu multe zile inainte decat era cazul ca sa castige cat mai multi bani.
Consider ca oamenii Bisericii sunt datori in primul rand sa ia atitudine fiindca avem toate motivele s-o spunem: merita sa luptam pentru curatenia traditiilor noastre! Dar fiindca nu este cazul sa ne facem iluzii prea mari in privinta mersului la biserica al preopinentilor, mai cred ca o sanatoasa prezervare a traditiilor necesita un efort conjugat care sa adune intelectualii constienti de marile pierderi care se aduna an de an, pierderi care pot deveni ireversibile. Daca se continua in ritmul acesta, vom vedea peste niste ani diverse personaje mergand cu colindul (sau ceea ce inteleg acestea prin colind) incepand din septembrie…
Este o evidenta, intr-o lume globalizata traditiile intra peste tot incet-incet in deriva. Apar altoiuri impardonabile, sincretisme, malformari generate de accesul la televiziune si internet. Pe de alta parte, manipularea penibila si hei-rupismul unui festival national gen "Cantarea Romaniei", inventat de comunismul autohton, a avut rolul sau la fel de malefic.
Un ferm semnal venit din partea celor abilitati, al specialistilor in primul rand, ar putea sa constientizeze si profesorii si pe acei ziaristi care inca se respecta. Sa fie oare prea tarziu?
