Iesit din sfera teatrului institutionalizat, doar ca productie apartinand ArCub, spectacolul "Straini in noapte" poate fi pentru marele public un eveniment, deoarece prilejuieste, dupa ani de absenta din teatru, o intalnire cu Florin Piersic, unul din putinele fenomene ale miscarii teatrale. Alaturi de el se afla Emilia Popescu, o actrita de marca, un talent exploziv. In spatele lor mai descoperim un alt fenomen, pe artistul Radu Beligan, regizor al spectacolului caruia, de curand, iubitorii de teatru, si nu numai ei, i-au urat intr-un glas, "La multi ani, maestre!", cu prilejul implinirii varstei de 90 de ani si 70 de ani de istorie vie a teatrului. "Straini in noapte" reuneste valori ale scenei noastre, in fata carora oricine ar trebui sa-si scoata cu respect palaria, multumindu-le ca exista.
Iata ca, teatrul independent are si un compartiment mai putin stiut, decat cel in care tineri actori incearca drumul afirmarii in spatii neconventionale. Actori cu biografii artistice impresionante isi reunesc fortele pentru spectacole itinerante, independente de teatrul de stat, mai putin popularizate de mass-media, dar care inregistreaza succese de public. si astfel de spectacole pot fi atribuite miscarii teatrale independente. De pilda, "O noapte furtunoasa" cu Maia Morgenstern in Veta sau "Straini in noapte" cu Florin Piersic si Emilia Popescu. De ce aleg, totusi, acest drum spinos, actorii de renume? Sunt multe raspunsuri pentru aceasta intrebare. Din diverse nemultumiri sau comoditati, ca teatrele institutionalizate nu le-au propus partituri pe masura talentului lor, ori ca pot castiga un ban in plus si avea satisfactia aplauzelor entuziaste ale publicului etc.
Actoria este o profesie pentru care iesirea la rampa, confruntarea cu spectatorii ramane conditia esentiala a practicarii, indiferent de varsta interpretului. Actorii mari nu se pot retrage la pensie in fata televizorului, publicul are nevoie de ei intotdeauna, iar teatrul adevarat, fara fite si experimente, exista prin talentul lor inregistrat de istoria Thaliei ca fenomen al unei anumite epoci. Astfel de fenomene sunt si Radu Beligan, Florin Piersic ori Stela Popescu si inca putine personalitati devenite "bunuri culturale nationale".
Un joc incantator de-a "rasul-plansul"
Maestrul Radu Beligan si-a mobilizat inteligenta sa creatoare ca sa daruiasca unor colegi pretuiti – Florin Piersic si Emilia Popescu -, un material dramaturgic pe care l-a pus in pagina scenica intr-un spectacol de calitate din zona teatrului bulevardier. Mai intai, a tradus alaturi de Liviu Dorneanu textul piesei francezului Eric Assous. Scriitorul este un nume cunoscut in teatru, dar si in lumea filmului prin numeroasele scenarii destinate atat cinematografiei, cat si televiziunii. "Les Montagnes Russes" e o piesa de Eric Assous, jucata cu succes la Paris, avandu-i in distributie pe Alain Delon si Astrid Veillon, care a devenit in versiunea romaneasca "Straini in noapte", amintind de slagarul lui Frank Sinatra. Scris cu dibacie, dialogul dintre maivarstnicul Pierre cu tanara Juliette e ca o plasa bine tesuta in jurul unor numeroase rasturnari de situatii prin care trec personajele si sunt provocate sa-si dezvaluie biografiile lor bogate in intamplari ce au in centru dragostea. De la un moment la altul suspansul, curiozitatea spectatorului de a descoperi cine sunt, de fapt, cei doi, creste, iar de la comic la dramatic se trece dezinvolt, ca finalul sa provoace emotie si chiar lacrimi privitorului. "Straini in noapte" este o piesa bulevardiera, construita ireprosabil, atractiva pentru ca ataca o tema mereu de interes, iubirea si consecintele ei in relatia barbat-femeie. Regizorul Radu Beligan propune o ilustrare teatrala eleganta a piesei pe care o fereste de orice incarcare cu accente nemotivate prin text, pe care o lasa sa curga firesc, cu grija de a proteja actorii de tendintele oricarei posibile exagerari in interpretare. Rezultatul, un spectacol de teatru placut, delicat in provocarea comicului, dar si emotiei. Decorul lui Puiu Antemir este simplu, cu un desen sugestiv, pentru caracterizarea locuintei unei familii apartinand clasei de mijloc. Regizorul Radu Beligan a apelat si la o ilustratie muzicala (Ionut stefanescu) inspirata drept sprijin binevenit pentru a contrapuncta tensiunea unor scene din spectacol. Aceeasi piesa pe mana unui regizor lipsit de cunoasterea formulelor teatrului bulevardier, care se adreseaza fara mari pretentii publicului, putea da un spectacol bogat in efecte fara rost ale ilustrarii teatrale, sofisticat, anuland taman miezul scrierii, relatarea comico-dramatica a framantarilor ce le pot isca dragostea si comunicarea ei. Maestrul Radu Beligan, in cei 70 de ani de istorie teatrala traita pe scena, a acumulat o vasta experienta in domeniu. De asta data, generos, a ramas in culise, numai ca regizor, lasand cale libera admiratiei publicului pentru cei doi actori distribuiti, Florin Piersic si Emilia Popescu. Inzestrati cu un har special, cei doi merita superlative pentru infaptuirea rolurilor, deoarece ei nu joaca personaje ci interpreteaza oameni obisnuiti ai realitatii zilnice, pe care ii putem usor descoperi si in jurul nostru. Sunt putine si uzate cuvintele necesare definirii personalitatii de exceptie a acestui slujitor daruit cu sufletul scenei, care este Florin Piersic. Farmecul sau a sporit o data cu trecerea timpului, castigand prin credibilitatea trairii interioare firesti a starilor impuse de conflictele propuse interpretarii. Actorul se confunda cu personajul, ii asimileaza identitatea. In Pierre, Florin Piersic uimeste prin naturaletea comportamentului. E la inceput un barbat plin de sine, dornic de o aventura pasagera, fiindu-i plecata familia in vacanta, dar incet, incet, actiunea il determina sa scoata la iveala laturi ascunse ale personajului, mult mai profunde. Florin Piersic reuseste sa fie stralucitor in acest rol si printr-o sustinere substantiala a relatiei cu partenera sa. Fiecare replica a acesteia il implica la noi atitudini si expresii, e receptionata cu atentie la nuanta sensului. Aceasta intalnire cu Florin Piersic ramane pentru orice spectator o sarbatoare, deoarece el este un magician, poate convinge ca tot ce traieste pe scena, i se poate intampla oricui in viata, unde cele rele si cele bune se intrepatrund. La Florin Piersic, secretul ajungerii la treapta de "bun national" este credinta sa, ca teatrul trebuie sa fie locul unde iti spui deschis gandurile ca om, ce nu poarta o "masca" dictata de dramaturg. La randul sau, Emilia Popescu urmeaza aceeasi cale a firescului in rolul dificil al Juliettei. Dramaturgul atribuie personajului mai multe posibile profiluri, poate fi o femeie usoara, o ziarista agresiva sau o femeie marcata de trecutul sau. Emilia Popescu trece de la un chip la altul cu dezinvoltura, fiecaruia gasindu-i linia sugerarii cu precizie a unei posibile tipologii. Nu numai farmecul personal si mobilitatea in expresie o ajuta in colorarea nuantata a fetelor personajului Juliette, ci si o gandire atenta asupra oricarei manifestari in relatia cu partenerul. Emilia Popescu este actrita capabila de transformari ce uimesc spectatorul, fiecarei partituri descoperindu-i esenta caracteristica, ferindu-se de orice ostentatie. Prin Marlene, rol jucat la Teatrul de Comedie, Emilia Popescu a castigat, chiar daca nu a fost premiata pentru creatia sa, statutul de actrita de exceptie, pe care si-l consolideaza si in Juliette.
Spectacolul pe care l-am urmarit la Opera Romana, nu era o premiera, se jucase pe mai multe scene, dar actorii de elita din distributie pastrau masura interpretarii, ferindu-se de tentatia exagerarilor de dragul starnirii de aplauze spontane.
Ca spectator, e drept, mai pretentios decat publicul obisnuit, acest spectacol mi-a intarit din nou convingerea ca actorii adevarati raman cheia succesului, pentru ca sunt creatori de emotie, slujitorii sai culturali. "Straini in noapte" prilejuieste bucuria intalnirii cu astfel de creatori unicate, precum Florin Piersic si Emilia Popescu, avandu-l in umbra pe "dirijorul" Radu Beligan. Acesti creatori merita insa si roluri pentru anvergura harului ce il detin, partituri de referinta ale patrimoniului teatral. Anul ce vine sa speram ca le va darui sansa de a extazia din nou publicul in piese de valoare universala.
Sa fie anul nou o incantare pentru minunatii nostri slujitori ai Thaliei, ca si pentru cei ce ii aplauda din tot sufletul! Sarbatori fericite si cele bune tuturor!
