Despre criza in cultura se vorbeste mult si de mult. Ba de o criza a literaturii, ba de una a picturii, ba de una a invatamantului, ba de una a cinematografului. De data asta insa, criza mondiala, care abia daca se simte la noi, isi arata coltii unde altundeva decat tot in cultura? Guvernul Tariceanu, caci nu stiu exact ce mana a taiat suma initiala si a adaugat-o pe aceea redusa, a considerat ca bugetul Institutului Cultural Roman (ICR) aprobat initial e prea mare si l-a redus cu vreo 40%. Destul de mult, daca ne gandim la suma totala, care era de vreo 50 de milioane de lei. Noi, fireste. Destul de putin, daca incercam sa justificam actul acesta prin economiile care trebuie, nu-i asa?, sa se faca in timpul crizei mondiale. Nu a culturii, de data asta, ci chiar a economiei.
Mi s-ar parea normala aceasta reducere daca, Doamne fereste, acesta ar fi cuantumul dictat de criza in toate domeniile, chiar acolo unde o asemenea reducere ar procura economiei mai mult de 0,001% din PIB. Dar asa, ce sa spui, reducerea bugetului ICR, bucuria nebunilor si a veleitarilor, bucuria celor care mai cred ca arta se face ca pe vremea impuscatului, patriotica, reprezentativa etc., etc.
Poate ca dl Horia-Roman Patapievici, seful ICR, nu este chiar pe placul Guvernului acestuia din cauza optiunii sale ferme, deschise, neclintite pentru presedintele Basescu, acelasi care a incercat de atatea ori sa dea jos Guvernul Tariceanu. Dar sa fie asta un motiv pentru reducerea bugetului, atunci cand pretextul crizei pare a justifica o asemenea masura? Greu de crezut ca niste oameni care pretind sa administreze o tara se incurca in asemenea considerente subiective, nevazand padurea din cauza vreunui copac.
Si asta cu atat mai mult cu cat in jurul prim-ministrului chiar sunt cativa intelectuali, unii autori de carti, care se presupune ca ar trebui sa-l sfatuiasca sa evite o asemenea decizie.
Sa fie aceasta reducere de buget un efect, deloc indepartat, al crizei de asta-vara, cand luni in sir s-a purtat o batalie impotriva Institutului Cultural Roman, din cauza unei expozitii, probabil neinspirate, deschise la New York si a invitarii la o academie de vara, organizata de acesta la Berlin, a doua personalitati cu CV tip CNSAS? Daca acea lunga "dezbatere" de asta-vara nu a fost organizata in scopul luxarii in vreun fel a ICR, in orice caz, ea a servit "cauza" foarte oportun.
Admitand ca, intr-adevar, cele doua intamplari au fost niste erori, poate ca ar trebui vazuta activitatea acestui ICR in ansamblu, faptul ca banii cheltuiti au efecte, poate indepartate, poate imediate, mult mai sigure, mult mai benefice pentru imaginea Romaniei, in lume si la ea acasa, decat toate miliardele (noi) aruncate pe liota de parlamentari grobieni, printre care noii candidati tineri, intelectuali de valoare, ar face, daca ar fi alesi, ceea ce nu e deloc sigur, figura absolut stranie, subliniind ceea ce, oricum, se vede, dar mai slab.
Ne-am obisnuit cu represaliile pe care oamenii politici de la putere le aplica celor pe care-i considera adversari politici. De altfel, la ICR a persistat luni de zile un control care mai mult incurca lucrurile decat sa le descurce si in urma caruia nu s-a descoperit nici o neregula majora. Iar in acest timp, cine stie unde aiurea, la vreo agentie placuta unuia sau mai multor membri ai Guvernului, cineva isi facea, necontrolat, de cap cu banii publici.
Daca reducerea bugetului ICR ar fi provocata, cu adevarat, de criza economica mondiala, atunci nu m-as mira: de-a lungul istoriei noastre predecembriste, cand venea vorba de economii, prima atinsa era cultura. In timp ce cate-o uzina de tipul celei de la Galati producea pierderi zilnice cat bugetul culturii pe nu stiu cati ani. Candva, dl Valeriu Stoica, de altfel intelectual subtire, vorbea de continuitatea justitiei, adica a celei postdecembriste cu aceea comunista. Dl Stoica nu mai e pe la partidul de guvernamant, dar sa fi pastrat acesta din urma continuitatea, aplicand-o in alte domenii?
