Teatrul Odeon si-a lansat in forta stagiunea, cu doua premiere. Dupa "Umbre de lumina", "Extrem" atinge un subiect violent, de actualitate: un posibil viol si efectele sale asupra victimei, dar si cum poate percepe societatea un astfel de caz. Oferta dramaturgului american William Mastrosimone este de interes dar, din pacate, spectacolul o ilustreaza in mod confuz datorita unei regii superficiale.
In spatele oricarui spectacol sta regizorul, "arhitectul" constructiei sale pe care publicul nu-l aplauda la scena deschisa, fiind entuziasmat sau nemultumit doar de actori. Fara regizor insa, spectacole de "teatru adevarat", emotionant, nu se pot realiza. Un nou exemplu de ce inseamna absenta inspiratiei "arhitectului" unui spectacol este "Extrem". Regizorul Sorin Militaru cu superficialitate a citit scenic piesa americanului William Mastrosimone, rezultatul fiind un spectacol mediocru, ilustrat scenic adeseori ilogic in raport cu oferta dramaturgului.
Inspirata dintr-un fapt real, piesa este o drama, cu un conflict si personaje, profesional construite. Pe scurt, in locuinta a trei fete patrunde Raul (Mihai Smarandache) care o intalneste pe Marjorie (Crina Muresan), celelalte locatare fiind plecate la lucru. Raul, un psihopat, incearca sa o violeze pe Marjorie. Vin apoi acasa, pe rand, Terry (Nicoleta Lefter) si Patricia (Antoaneta Zaharia) pe care psihopatul incearca sa le induioseze fiind imobilizat de Marjorie ce s-a luptat cu el. Atitudinile celor doua sugereaza posibile ipostaze pe care societatea naiva le poate manifesta intr-un astfel de caz dramatic. Propunerea dramaturgului este de teatru realist, psihologic. Decorul lui Mihai Pacurar ar vrea sa sugereze calea realista a scrierii prin plasarea unei chiuvete in bucataria fetelor ce alimenteaza mereu cu apa personajele, dar e nefunctional ca imagine generala, neconvingator. De pilda, Raul intra pe o usa inexistenta, dar avem in schimb plasat, un dus conceput realist, dar cu un rol minor. Spectatorii vor fi tinuti la usa intrarii in sala pana la ora inceperii reprezentatiei, cand o vor descoperi in scena pe Marjorie facand un exercitiu de fitness! Face un dus si, in sfarsit, incepe derularea actiunii prin aparitia lui Raul. Aproape un sfert de ora are loc scena incercarii de viol a acestuia asupra lui Marjorie, o scena violenta, creatoare de tensiune, chiar daca se simte lipsa in lupta corp la corp a celor doi, a unui instructor care sa dea mai multa credibilitate miscarii scenice. Tensiunea acestei scene era de asteptat sa se continue, sa creasca pe parcursul reprezentatiei, dar e spulberata adeseori. Apar numeroase sincope ale ritmului necontrolat, devenit lent al actiunii prin miscarea personajelor in scena, haotica si ilogic dirijata. De exemplu, Terry se tot asaza fara rost pe platoul din bucatarie si trage cu ochiul la transmisiile unui televizor, cand are in preajma un individ legat fedeles pentru ca ar fi periculos. Patricia se joaca mai tot timpul cu ochelarii, dar prin atitudinile si miscarile sale nu se mai sugereaza ca ar fi mioapa. Lumina scade in intensitate de mai multe ori, cu dorinta de a marca fara motivatie diferenta dintre scene, iar finalul e expediat, ciuntind intentia comunicarii mesajului dramatic. Exemplele de tratare regizorala neaprofundata a textului sunt multe. Un astfel de text nu avea nevoie de o viziune regizorala bogata in sugestii metaforice si efecte, ci doar de o ilustrare teatrala simpla, realist convingatoare in descifrarea profunda a relatiilor dintre personaje, a psihologiei lor. Regizorul Sorin Militaru i-a lasat pe actori sa se descurce, fiecare cum poate cu partitura ce-i revine, uitand ca personajele se afla intr-o situatie limita. Sustine cu forta dramatica rolul lui Marjorie, Crina Muresan. Actrita dezvolta consecvent, cu atentie la nuante, revoltele femeii care a trait clipe de groaza si umilinta, iar incercarile prin care a trecut se simt cum o marcheaza in relatiile cu cei din jur. Subtil, cu sensibilitate reda nedumeririle provocate de neintelegerea de catre colocatarele ei a situatiei dramatice in care se afla. Prin jocul sau, Crina Muresan transmite emotie, demonstrand ca actorii cu har stiu totusi sa salveze personajul pe care il au de interpretat chiar si intr-un spectacol lipsit de un concept regizoral solid. Actorii pot salva roluri de la esec, dar nu pot da stralucire impunerii lor de care sunt capabili daca nu gasesc si sprijinul regizoral in gandirea spectacolului. Stalpul conflictului este Raul, numai ca regizorul l-a distribuit pe tanarul Mihai Smarandache, lipsit de experienta, un actor care nu reuseste nici macar sa-i fie auzite majoritatea replicilor rostite. Desigur, rolul este dificil, dar jocul sau se rezuma numai la agitatie si tipete, pentru ca nu gaseste solutii in impunerea perfidiei personajului ce incearca manipularea periculoasa a celor din jur. In Terry, Nicoleta Lefter este doar o palida aparitie, iar Antoaneta Zaharia, actrita cu experienta, incearca sa puncteze cu firesc unele intentii de investigare a situatiei extreme in care au ajuns cele trei fete.
"Extrem" putea fi un spectacol tulburator, apropiat de filmele thriller, dar lipsindu-i o viziune regizorala atenta la "traducerea" scenica este un spectacol confuz, neconvingator. Si culmea, la o drama se mai fac auzite si rasetele publicului in unele momente ce devin comice prin ilustrarea teatrala lipsita de o logica elementara.
"Extrem" de William Mastrosimone Regia: Sorin Militaru
Scenografia: Mihai Pacurar Distributia: Crina Muresan,
Mihai Smarandache, Antoaneta Zaharia, Nicoleta Lefter