Sambata a fost vernisata la Sala Dalles expozitia Bienalei Tinerilor Artisti, ajunsa la a treia editie. Circa 60 de artisti din 16 tari, dintre care 14 romani, trateaza in propria viziune tema "Re-construction", din perspectiva globalizarii fata-n fata cu originalitatea artistului. Lucrarile pot fi vazute pana la sfarsitul lunii la Sala Dalles, Libraria Carturesti si Ordinul Arhitectilor din Romania.
Principiul unei bienale este diversitatea extrema, considera Didier Montagne, directorul adjunct al Institutului Francez din Bucuresti. Iar Bienala organizata de Fundatia Meta si Institutul Goethe, osciland intre amatorism stangaci si profesionalism, arta figurativa sau de-a dreptul abstracta, mesaj spus raspicat si indemnuri la reflectie, respecta intru totul acest principiu. Insa tema este uniformizarea artistica adusa de globalizare si identitatea artistului in aceste conditii.
"Cum sa fii tu insuti cand esti ca toti ceilalti?"
Ami Barak, curatorul Bienalei, a spus la vernisajul de sambata ca evenimentul e un punct de intalnire al "obsesiei artistilor din Est de a proceda la o normalizare si dorinta celor din Vest ca uniformizarea si nivelarea produse de globalizare sa nu ne impiedice sa fim noi insine". Paradoxul acestei situatii este ca artistul, care trebuie sa fie in primul rand o personalitate de exceptie, alearga dupa "alinierea" la tendintele din lucrarile altor artisti. Asa explica curatorul expozitiei situatia actuala, din care trebuie pornita reconstructia artistica. Artistii, pe de alta parte, au venit cu propriile idei.
Arta involuntara in Bucuresti
Cand intri in expozitia Bienalei din Sala Dalles te intampina un perete plin cu poze si biletele. Anca Benera spune ca in Romania au loc trei bienale de arta contemporana in acelasi an, dintre care doua la Bucuresti. Ca raspuns, ea si-a facut propria bienala. Exponatele sunt pe strazile Bucurestiului: trasura din gard viu din fata TNB e o sculptura de Jeff Koons; coada de matura sprijinita de un gard oarecare e stalpul lui Andre Cadere; camera de supraveghere de pe un stalp plin de cabluri e un Banksy, pe care artistul refuza sa il autentifice. Toate sunt trecute pe harta artei contemporane involuntare ca un ghid al unei bienale gazduite de alta bienala.
Cu o astfel de perspectiva postata chiar langa intrare, e usor pentru public sa identifice si alte exponate de arta la Sala Dalles: o hartiuta cu descrierea lucrarilor e lipita chiar deasupra unui cos de gunoi din plastic alb, cu o punga transparenta pe interior – in care stau un pachet de tigari si un ghemotoc de hartie; vizitatorii cu imaginatie cauta fara succes autorul "Hidrantului" de langa ziarul viitorului imaginat de Agnieszka Kurant. Tevile ies suprarealist din pereti, iar zidurile vopsite in alb ale galeriei sunt mai interesante decat unele tablouri. Printre acestea isi gasesc locul si lucrarile semnate.
La plimbare cu Marx
Marx si comunismul sunt subiecte la moda printre tinerii artisti. Victor Man agata intr-un cuier o expresie a decaderii comunismului: trei haine de moda veche cu captuseala croita din steagul Romaniei, care impartasesc aceeasi atmosfera bizara cu mantaua lui Gogol sau trenciul lui Norman Manea. Un film arata cum doua fete merg la o ghicitoare care le "da in carti". In "Capitalul" de Marx, mai exact. Tot textul lui Marx e folosit si de Julien Previeux in lucrarea sa, care imbina vanatoarea de profetii in textele biblice cu un joc de cuvinte incrucisate, pentru a cauta explicatiile unor evenimente cum ar fi Criza din 1929 sau scandalul Enron.
Video-bienala
Bienala a preluat moda occidentala de a intesa expozitia cu instalatii video. Irina Botea urmareste cu camera de filmat o inmormantare care trece prin Bucuresti, pe strazi aglomerate, printre blocuri, tramvaie si reclame, pe langa soferi in trafic, copii pe bicicleta sau muncitori care asfalteaza strada. Toti se opresc, par a medita un moment, apoi isi reiau agitatia. Karmelo Bermejo si Guido van der Werve trateaza in filme diferite arta care se pierde in cotidian: un om imbracat in negru care canta la vioara pe scuarul dintre benzile unui bulevard aglomerat si o balerina care danseaza noaptea in padure; nici unul nu e deranjat de zgomote sau de lipsa unui public.
Astfel de lucrari revin la problema ridicata initial de Ami Barak. Unii artisti romani sunt influentati in mare parte de "preocuparile europene" multumita si acestor evenimente, asa cum apreciaza Petru Lucaci, vicepresedintele Uniunii Artistilor Plastici din Romania. Altii prefera sa-si exploreze pur si simplu propria individualitate.
