Criza financiara prelungita care zguduie pietele dezvoltate de capital a dus la migratia investitorilor spre bonurile de tezaur (in SUA, sub presiunea cererii, randamentele sunt deja real-negative) sau metale pretioase.
Scaderea increderii in sansele unei redresari rapide a marilor economii ale lumii si teama de inflatie – s-au pompat sute de miliarde pentru a estompa criza de lichiditate din sistemele bancare – au dus la orientarea unor investitori spre plasamentele in aur. Deocamdata, blocajul din mediul bancar face ca miliardele injectate de bancile centrale sa nu iasa in piata, frica de contraparte (de bonitatea acesteia) facand ca bancile sa tezaurizeze imprumuturile primite. La un moment dat, insa, acesti bani vor ajunge in economie, iar inflatia va dilua economiile tuturor. Aurul reprezinta o protectie traditionala in perioadele cand increderea in banii de hartie este la cote scazute, cresterea pretului sau fiind corelata in ultima vreme si cu slabiciunea dolarului.
Productia de aur a scazut, anul trecut, la 2.476 tone, cea mai mica valoare din 1996, 2007 fiind primul an in care persoanele particulare s-au aflat in posesia unei cantitati de aur mai mare decat cea aflata in posesia bancilor centrale. Pe termen mediu, bancile centrale din Rusia, China si spatiul arab ar putea dori diversificare reducand dependenta rezervelor proprii de dolari, ceea ce va alimenta suplimentar cererea pentru aur. Ajustat la inflatie, pretul aurului din prezent (900 dolari/uncia) se afla cu 260% sub maximul atins in anii ’80 – tot o perioada de criza –, iar pentru a atinge din nou o valoare comparabila, pretul ar trebui sa urce pana la 2.300 dolari/uncia. Pretul aurului a ajuns in martie pana la 1033,9 dolari/uncia, in conditiile in care dolarul s-a apreciat, intre timp, fata de principalele devize.