Pentru prima data un politician roman vorbeste despre nevoia cautarii solutiilor pentru problemele care se vor ivi peste 50 sau 100 de ani, despre absenta obiectivelor imediate, despre lipsa de viziune a clasei politice din care face parte. Ca orice personaj balcanic, presedintele Basescu combina versatil detaliile si criticile, cu laudele generoase, punand in aceeasi oala inamicii de calibre diferite pe care insa ii lasa sa creada ca-i pot deveni oricand amici daca se fac baieti cuminti si nu mai sunt "dependenti de o oligarhie sau de un grup de interese".
Altfel spus, presedintele e gata sa se targuiasca si cu liberalii si cu social-democratii pentru a-si pune dupa alegeri propriul premier, dar si unii, si altii se tem de Traian Basescu, fiindca este impredictibil si schimbator.
Nici unii, nici ceilalti nu au jucatori de anvergura, dar impreuna pot face un Guvern majoritar.
Presedintele a aruncat doar momeala, dar liderii partidului sau au anuntat inca de asta vara ca PD-L va putea strange o majoritate dupa alegeri rupand randurile liberalilor si social-democratilor. Lucrurile nu sunt foarte simple, dar planul confirmat ieri de presedinte este sa nu intoarca spatele nimanui, iar PD-L sa-si faca punti solide si la stanga si la dreapta, caci in Romania oricum amanuntele de acest fel nu conteaza.
In discursul tinut ieri in fata Parlamentului, Traian Basescu a analizat amanuntit evolutiile tarii, lipsurile si sincopele care exista in domeniile ce conteaza in dezvoltarea coerenta a Romaniei.
Constatarile presedintelui nu au fost generate nici de criza financiara internationala, nici de vreun eveniment stringent de politica interna, ci mai degraba de campania electorala care oficial incepe abia peste o luna, dar care neoficial evolueaza nestingherita in spatiul public autohton. Presedintele sugereaza in acest fel ca va fi actor in batalia partidelor pentru Parlament, incercand in acelasi timp sa impuna un set de teme pentru dezbaterile care vor urma. In acelasi timp Traian Basescu pare sa ignore, la fel ca ceilalti presedinti din Estul Europei, marile evenimente ale momentului.
Presedintele avea ocazia sa vorbeasca in Parlament despre cat de expusa este Romania la criza financiara, despre efectele pe care le vor resimti romanii si eventual despre cat de prevazatoare sunt autoritatile autohtone in aceasta privinta.
In plina criza financiara, Traian Basescu nu avea nevoie de un alt pretext pentru a veni sa vorbeasca in fata Parlamentului. Presedintele nu avea nevoie sa faca acum in oglinda bilantul guvernarii Tariceanu, sa gaseasca fisurile deja cunoscute ale administratiei liberale. Avea ocazia sa fie deasupra lucrurilor, sa iasa din peisajul balcanic obsedat de problemele politicii interne si de perpetua campanie electorala, fara sa renunte la sugestiile de lunga durata, alcatuindu-si un discurs ca o taraba cu obiecte frumoase.
Traian Basescu este insa prea legat de politica mica si se lasa prea mult sufocat de propriul partid, purtandu-se ca si cum ar fi in criza de timp, ca si cum nu ar mai avea suficient timp sa-si duca la capat lucrurile incepute. Presedintele nu reuseste sa-si dozeze fortele si mesajele, nu gaseste in istoria recenta a partidului sau nici destule idei, nici destule fapte bune si nu are un scut impotriva sistemului care incearca sa-l devoreze.
