Fundatia Academia Civica are perfecta dreptate, cand, in apelul mai sus amintit, adresat Ministerului Educatiei si Cercetarii, cere ministrului de resort reintroducerea istoriei ca o materie obligatorie de verificare a cunostintelor la bacalaureat. Istoria este stiinta care contribuie, in cea mai mare masura la cultura generala a elevilor din invatamantul preuniversitar. Menirea invatamantului gimnazial si liceal este tocmai aceasta, de a contribui la cultura generala a elevilor, specializarea urmand sa se faca in invatamantul universitar. Actuala situatie este de-a dreptul tragicomica deoarece istoria, la bacalaureat, este o materie optionala alaturi de sport. Diversi comentatori neaveniti, care sustin ca actualul sistem de invatamant din Romania este adaptat normelor europene induc opinia publica in eroare. In scolile din Franta, Anglia, Germania, etc. istoria tarii face parte din programele analitice respective si nu este tratata ca o dexteritate, precum se intampla la noi. In Apelul Academiei Civice se cere insa si luarea unor masuri nerealiste, de fapt utopice ale caror efecte ar conduce la mentinerea situatiei actuale. Ma refer la cererea acordarii unei prioritati absolute sau chiar a introducerii in programa analitica a unui curs special privind represiunea si crimele dictaturii comuniste. Cunoasterea acestora de catre elevi, care in prezent nu stiu nimic, este absolut necesara dar nu in felul preconizat de Academia Civica.
Istoria romanilor reprezinta un intreg care nu poate fi divizat. Nu pot fi neglijate, de exemplu, etnogeneza poporului roman, luptele cu turcii, miscarea de emancipare nationala a romanilor din Imperiul Habsburgic si formarea statului roman unitar, in 1918, pentru a se acorda prioritate studierii crimelor dictaturii comuniste. In fine, nu trebuie facuta abstractie de actuala structura a corpului didatic. Majoritatea profesorilor din gimnazii si licee sunt produsul "scolii comuniste" (tinerii absolventi licentiati ai diverselor facultati nu sunt tentati de a deveni profesori in invatamantul preuniversitar, datorita salariilor mici, fapt confirmat de ultimele concursuri organizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului). In fine, pentru a ocupa posturi de directori, inspectori, etc. se ia in considerare asa-zisa experienta in invatamant, in functie de vechime, deci, de vechime in invatamantul comunist. Mentalitatile se schimba foarte incet incat toate categoriile de cadre mentionate mai sus, care ocupa functii de raspundere in Invatamant, vor sabota propunerile Academiei Civice de a acorda prioritate studierii crimelor regimului comunist sau de a se introduce chiar un curs special pe aceasta tema si vor actiona ca actualele programe analitice sa ramana neschimbate. Din toate cele mentionate, luandu-se in considerare, in primul rand, argumentele metodologice amintite mai sus, credem ca s-ar impune ca, printr-o decizie a Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului sa se introduca, in actuala programa analitica, trei ore de studiere obligatorie a crimelor dictaturii comuniste din Romania. Mai bine mai putin decat nimic.
