Pe masura ce data alegerilor se apropie, partidele se asaza disciplinat in ordine de batalie. Deja, dupa cele trei confruntari electorale din ultimul an si jumatate, acesta a devenit un fel de exercitiu curent. Fara prea mare tragere de inima, lideri si militanti se pregatesc pentru o noua infruntare. si, chiar daca unii mai spera inca, cu disperarea muribundului, ca va fi eliminat pana la alegerile din toamna abominabilul colegiu uninominal, lumea s-a obisnuit cu ideea ca nu prea mai sunt multe de facut in acest sens. Este lasata pe seama PRM-ului – care, oricum, nu are prea mult de pierdut – straduinta de a impiedica, chiar si in ceasul al doisprezecelea, reforma sistemului electoral.
Daca pe aliniamentul politico-institutional nu prea pot interveni multe noutati, reduta guvernamentala – de obicei slabita in ultimele luni de mandat, dar acum parca mai expusa decat in alte legislaturi – a devenit tinta predilecta a atacurilor. Partidele de opozitie mai mult sau mai putin formala – PSD-PC, PD-L sau PRM – nu precupetesc nici o ocazie pentru a critica incoerenta guvernamentala si a ameninta cu motiunea de cenzura. si nu pentru ca motiunea de cenzura ar mai putea avea vreun efect politic, ci pentru a da o nota ceva mai sociala unei campanii care risca sa nu mai intereseze publicul. Pentru a fi convingatoare, partidele isi mobilizeaza cu ultimele resurse organizatiile-anexa, sperand sa obtina cel mai mare profit electoral posibil din atacarea unui guvern dezorientat.
Cum educatia este punctul nevralgic al oricarei guvernari – si nu doar in Romania, ci oriunde –, pe tema educatiei se incearca acum acumularea capitalului politic si electoral. Dar, daca soarta guvernului Tariceanu II nu mai are nici o relevanta pentru viitorul educatiei, zilele sale fiind oricum numarate, specularea electorala a temei se dovedeste o buna ocazie pentru experimentarea tacticilor de campanie si examinarea consistentei aliantelor politice. Cand Emil Boc anunta ca partidul sau va introduce o motiune simpla pe tema educatiei – pe care insa ar fi dispus sa o transforme intr-o motiune de cenzura prin comasarea tuturor motiunilor pe acelasi subiect depuse de celelalte partide –, nu atat caderea Guvernului e vizata, cat verificarea soliditatii aliantei antiprezidentiale. Este dispus PSD sa dea, fie si de forma, o lovitura PNL? Caci PNL ar resimti, chiar daca nu din plin, socul unei astfel de evolutii.
Votarea unei motiuni de cenzura cu doar doua luni inaintea alegerilor nu se prea justifica politic, mai ales ca actiunile Guvernului, inclusiv in domeniul educational, vor fi evaluate de alegatori. Partidele vad insa doar interesul pe termen scurt. si fiecare partid parlamentar, inclusiv PNL, ar putea trage foloase dintr-o motiune de cenzura reusita. Fiecare si-ar face demonstratia electorala. Iar daca educatia nu ar avea de castigat din politizarea ei excesiva, cine mai e sensibil la astfel de argumente?
