» Situatia critica in care se afla sportul romanesc este reflectata in momentul de fata de numarul de medalii cu care delegatia noastra s-a intors de la Jocurile Olimpice de la Beijing. Doar opt medalii din cele 20 promise de sefii forurilor de sport din Romania. Foarte multi specialisti au anticipat inca dupa Atena 2004 ca la JO din 2008 se va intampla acest lucru, dar putini au fost aceia care au luat in seama nenumaratele semnale de alarma trase.
Am putea spune ca printre cei care au incercat sa ascunda realitatea se numara chiar conducatorii federatiilor care s-au angajat la obtinerea unor rezultate peste posibilitatile reale ale sportivilor din loturile reprezentative. De aici disproportia uriasa intre ce s-a promis si ce s-a realizat. Culmea este ca, cel putin dupa 1989, majoritatea plangerilor vizau bugetele de austeritate repartizate de stat, fondurile insuficiente pentru pregatirea sportivilor, recompensele derizorii si nemotivante pentru sportivii care obtineau performante de marca in competitiile de anvergura ca jocuri olimpice, campionate mondiale sau europene.
Asa s-a ajuns in situatia ca bugetele alocate federatiilor sportive sa fie din ce in ce mai mari si, implicit, conditii mai bune de pregatire pentru sportivii din loturile reprezentative, iar recompensele mai mult decat motivante, si aici amintim, pe langa premiile de peste 100.000 euro, si autoturismele atribuite campionilor olimpici, rentele viagere, care pot ajunge pana la 6.000 lei (60 milioane lei vechi). Un lucru extraordinar pe care sportivii medaliati il merita din plin.
In drum catre mediocritate
Din pacate insa, dublarea premiilor din ce in ce mai putinilor medaliati olimpici a devenit, mai degraba, un gest electoral. S-a pornit de la dublarea premiilor pentru medaliatii la JO 2000, de la Sydney, de catre Crin Antonescu, la vremea aceea ministru al Tineretului si Sportului, atat in semn de pretuire pentru campioni, cat si pentru intreaga delegatie care a incheiat pe locul 11 in topul mondial, cu cele 26 de medalii. Acum premierul Calin Popescu Tariceanu – care in urma cu patru ani spunea ca nu-l intereseaza sportul, si a demonstrat-o nefacand nimic pentru readucerea acestuia pe locul pe care il merita –, intr-un penibil gest de generozitate, a dublat nu numai recompensele pentru medaliati, ca oricum erau doar opt, ci si pe cele atribuite ocupantilor locurilor 4-6.
Un gest prin care a incurajat, practic, mediocritatea. Evident, nu spunem ca sportivii nu ar fi meritat acesti bani, pentru ca munca din sportul de performanta implica sacrificii si putini sunt cei care ajung pe podiumul olimpic sau aproape de el. Este reprobabil insa ca premierul, sub masca generozitatii, si-a platit cu mai mult de 5 milioane euro din banii sportului o campanie electorala mascata. Cu siguranta, ar fi fost mult mai onorant daca, in loc sa dubleze premierile tuturor, ar fi dispus construirea in termen de maximum doi ani a unui bazin olimpic sau a unei sali polivalente ultramoderne in Bucuresti, singura capitala europeana fara asa ceva.
Promisiuni mincinoase pentru bani mai multi
Revenind la apa rece cu care ne-am imbatat in ultimii opt ani, nu putem sa nu aratam cu degetul spre conducerile federatiilor nationale sportive care s-au grabit sa-si capete autonomia, dar au ramas cu mana intinsa pana la cot la stat. si pentru ca statul sa nu le taie finantarile, n-au facut decat sa-si ia angajamente exagerate, mizand pe soarta, sansa sau cum vreti sa-i spunem. Asa s-a ajuns ca in an olimpic toate federatiile sa iasa in fata cu promisiuni bombastice, dupa cum o arata rezultatele de la JO de la Beijing, repet, previzibile.
Si asta, deoarece trebuiau indeplinite criteriile si conditiile de finantare impuse de Agentia Nationala pentru Sport, for care asigura finantarea de la bugetul de stat. Criteriul cu cea mai mare greutate pentru obtinerea banilor de la stat este sa existe "potential olimpic de performanta confirmat si de obtinere de puncte si/sau medalii la JO Beijing 2008, cu obiectiv de medalii si/sau puncte la JO Beijing 2008 asumat prin cererea de finantare pentru anul 2008 si validat de Comisia Tehnica Olimpica", si de aici angajamentele la noroc.
Angajamentele neonorate nu costa
Uluitor insa, desi este vorba de contracte de finantare din bani publici, nu exista nici un punct clar in care sa fie prevazute sanctiuni in cazul in care nu se indeplinesc obiectivele promise de federatii. Altfel spus, in momentul de fata federatiile care au primit bani de la stat, prin intermediul ANS, pe baza obiectivelor aprobate de Comisia Tehnica Olimpica a COSR, nu pot fi trase la raspundere de nimeni, pentru ca nu exista cadrul legal. In cel mai rau caz, federatiile care nu si-au atins obiectivele ar putea primi bugete reduse pentru anul urmator, ceea ce ar afecta insa pregatirea la nivel de juniori si tineret, pentru ca de regula majoritatea banilor proveniti de la bugetul de stat sunt alocati loturilor reprezentative de seniori. Adica pedepsiti ar fi tocmai cei fara nici o vina.
Belu se gandeste la sanctiuni
"Problema este extrem de sensibila si ar trebui rezolvata din punct de vedere juridic. Este normal ca, odata luat un angajament, sa existe si o formula pentru sanctiuni in cazul nerespectarii acestui angajament. Pana acum insa nu s-a intamplat asa ceva, dar ma gandesc serios la variante de penalizare. Cea mai la indemana masura ar fi reducerea bugetului federatiilor care nu si-au indeplinit obiectivele, dar ar suferi sportivii din pepiniera, de fapt, cei care asigura schimbul de generatii. Poate ca ar fi bine sa se preia de la chinezi, la o scara mai mica, ideea de a aduna pregatire centralizata la toate disciplinele si sa existe o finantare separata pentru sportivii de la care se asteapta medalii olimpice. Gimnastica a demonstrat ca pregatirea centralizata este o solutie viabila in obtinerea adevaratei performante", a spus Octavian Belu, presedintele ANS.
La randul sau, Ioan Dobrescu, secretarul general al COSR, a fost de acord ca nerespectarea angajamentelor ar trebui sanctionata. "Teoretic, orice promisiune neonorata trebuie sanctionata. Comitetul Olimpic nu face insa decat sa sprijine, nu sa controleze activitatea federatiilor. Dupa parerea mea, nu vom avea un sport puternic decat daca, cu sprijin politic, vom ajuta federatiile sa devina structuri extrem de puternice, cu patrimoniu propriu, cu strategii manageriale gandite de manageri cu experienta, cu oameni bine pregatiti, motivati financiar corespunzator. Guvernul trebuie sa sprijine dezvoltarea sportului scolar si de masa si, nu in ultimul rand, a cluburilor sportive din teritoriu".
Paradoxul de la atletism
Atletismul a fost sportul care a dezamagit cel mai mult la editia din acest an a Jocurilor Olimpice si a demonstrat putreziciunea actualului sistem dupa care functioneaza sportul romanesc. La o prima vedere, se poate spune despre Constantina Dita Tomescu ca a salvat onoarea atletismului romanesc la Beijing, dar, de fapt, extraordinara atleta in varsta de 38 de ani nu a facut altceva decat sa-i faca de ras pe cei de la conducerea FRA, care au promis ca se vor intoarce in tara cu nu mai putin de doua medalii contand pe aceiasi sportivi pe care au contat si la Atena: Marian Oprea, Ionela Tarlea sau Nicoleta Grasu, in care au investit bani publici.
Medalia, si nu una oarecare, ci tocmai cea de aur, a fost insa adusa de Constantina Dita, care nici macar nu a a fost cuprinsa in planul de pregatire olimpica, ea antrenandu-se in Statele Unite ale Americii, unde si locuieste. Mai mult, marea campioana a si declarat public faptul ca a ales SUA pentru a se antrena din cauza faptului ca de cativa ani nimeni nu o mai baga in seama in tara, considerand-o "terminata". Asta nu-i va impiedica pe sefii FRA sa raporteze forurilor superioare obiectiv pe jumatate indeplinit si sa ceara din nou cel mai mare buget pentru anul viitor.
