Strategia "buy and hold" nu functioneaza intotdeauna la bursa: indicele Dow Jones a stagnat, de pilda, in intervalul 1965-1982.
Dupa crahul din 1929, indicelui DJIA i-au trebuit nu mai putin de 26 de ani pentru a depasi valorile atinse inainte de marea recesiune. Din 1950 piata americana a continuat sa urce, de la 180 de puncte pana la peste 900 de puncte in 1965, cand a survenit o plafonare de 17 ani. Urcusul s-a reluat in 1983, pana in anul 2000 (criza dotcom), indicele urcand la peste 11.400 de puncte. Euforia consumului pe credit, dar si achizitiile de actiuni prin intermediul imprumuturilor ieftine (in special din Japonia) au impins in sus pietele de actiuni in ultimii 20 de ani. Acum, conditiile incep sa se schimbe, bancile au probleme, marile economii dau semne de oboseala, actiunile se pot ajusta anticipat la viitoarele PER-uri. In plus, pensionarea generatiei baby-boom pune presiune mare pe managerii fondurilor de actiuni. Revenind la BVB, investitorii romani n-au experienta anilor de scadere prelungita, putini brokeri erau activi in piata in intervalul 1998-2000.
Convinsi la inceputul anului ca piata romaneasca mai are de crescut ani buni de aici inainte, multi sunt prinsi in aceste moment pe actiuni, asteptand o revenire care se tot amana. Mai mult, cand vor sa faca achizitii, putini investitori locali o fac esalonat, preferand sa cumpere de toti banii dintr-o data. Cum banuim ca preturile vor ramane tentante o perioada mai lunga , ar fi de luat in considerare urmatoarea strategie de achizitie: puteti cumpara de 10% din bani, asteptand sa inregistrati profit inainte de a va mari expunerea. Daca piata creste, sunteti pe drumul cel bun, asa ca mai puteti lua de 10%. Daca scade, la o pierdere de 10% inchideti pozitiile. Ati marcat o pierdere de 1%, la nivelul intregului portofoliu, dar nu sunteti captivi pe actiuni si puteti reintra in piata cand se contureaza un trend real de crestere.
