Diferenţa de tratament juridic cuprinsă în OUG 158/2005, potrivit căreia, în cazul copilului cu afecţiuni grave, asiguraţii au dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 16 ani, nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, instituind o discriminare pe criteriul vârstei copilului cu afecţiuni grave, precizează Curtea Constituţională în motivarea deciziei de admitere a sesizării Avocatului Poporului.
Pe 20 aprilie, Curtea Constituţională a României a admis o sesizare a Avocatului Poporului şi a constatat că este neconstituţională sintagma „în vârstă de până la 16 ani” cuprinsă în dispoziţiile art.26 alin.(1) ind.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, cu modificările şi completările ulterioare.
„(…) Diferenţa de tratament juridic cuprinsă de textul de lege criticat – potrivit căruia, în cazul copilului cu afecţiuni grave, asiguraţii au dreptul la concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 16 ani – nu are nicio justificare obiectivă şi rezonabilă, instituind o discriminare pe criteriul vârstei copilului cu afecţiuni grave, ceea ce contravine atât prevederilor art.16
alin.(1) din Constituţie, teza referitoare la interzicerea discriminării, cât şi prevederilor art.49 din Constituţie privind protecţia specială a copiilor. În concluzie, sintagma ‘în vârstă de până la 16 ani’ cuprinsă în dispoziţiile de lege criticate este neconstituţională”, precizează judecătorii constituţionali în motivare.
Potrivit instanţei constituţionale, întrucât în cauză este incidentă teza referitoare la interzicerea discriminării cuprinsă de art.16 alin.(1) din Constituţie, remediul constituţional specific, în ipoteza constatării neconstituţionalităţii discriminării, îl reprezintă, în cazul copilului cu afecţiuni grave, acordarea beneficiului dreptului la concediu şi la indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani.
