Senatorul Gheorghe Funar (PRM) si deputatul Ioan Ghise (PNL) au initiat o lege pe care Senatul, camera decizionala, a adoptat-o in unanimitate. O stire proasta pentru Traian Basescu: orice hotarare ar lua cu privire la soarta legii, tot prost iese – un refuz justificat de caracterul ei fantasmagoric l-ar expune acuzatiei ca nu doreste insanatosirea societatii. Vestea adoptarii unei asemenea legi nu e insa buna nici pentru spectatorul generic invocat de responsabilii din audiovizual care stabilesc meniul asternut pe masa mancatorului de stiri pe paine. Despre acest spectator se afirma ca prefera incesturile, violurile, talhariile si asasinatele cat mai baroce si mai feroce, servite de prezentatori agramati, sfertodocti si plini de sine. Asemenea preferinte exista, cum exista si preferinta pentru mancarea nesanatoasa, sau pentru alcool in exces, sau pentru fumat, numai ca nu se poate generaliza. Deprinderile se mai si educa – in familie, in scoala si in societate, in nici un caz prin lege.
Legea Funar-Ghise se refera la "stiri cu teme pozitive si negative" avand o pondere egala la radio si TV. Temele nu pot fi nici negative, nici pozitive. Diferenta o face modul de abordare – culoarea lentilei folosite de cei care mediaza audiovizual cunoasterea unor franturi de realitate. Tabloul complet ni-l construim singuri, adaugand propriile noastre lentile divers colorate, in functie de educatie, cultura, traditii si prejudecati. Pana si starea de spirit din momentul receptarii poate bascula o stire "buna" intr-una "proasta".
E o insulta adusa consumatorilor de informatie sa se porneasca de la premisa ca ar avea nevoie de bratul grijuliu al legii pentru a se apara de asaltul stirilor "proaste". Proaste pentru cine? Pentru societate? Pentru vreunul dintre bratele Puterii? Poate pentru vreun baron local sau vreun oligarh? stirile prelucrate si prezentate profesionist reflecta realitatea, fara fard, dar si fara ingrosarea aspectelor morbide.
De stiri exclusiv bune si foarte bune am avut parte in perioada comunista. Invoca unii diferenta dintre prezentul nostru si trecutul in care undele hertziene nu ne aduceau crime, violuri si jafuri, desi acestea se intamplau, ci numai succese in productie, recolte ametitor de manoase si eroi ai muncii socialiste. Propagatorii acestei comparatii, deseori aceiasi cu propagandistii de atunci, omit cu rea-stiinta sa isi reaminteasca adevarul ca acel tablou idilic farda o realitate crunta, o boala degenerativa a societatii, cu grave sechele pana azi.
Altfel stau lucrurile cu invazia de prost gust, vulgaritate si cvasiobscenitate care se revarsa asupra-ne cu asupra de masura de pe ecrane si din difuzoare. De zoaie trebuie sa fim aparati. De adevarurile dureroase din realitatea inconjuratoare, nu. De acestea omul se apara singur, cu armele civice sau politice care asigura buna functionare a Cetatii.
Manipularea stirilor prin stipularea legala a unei proportii ideale intre cele bune si cele proaste ar fi cea mai proasta stire pentru o societate democratica. Raul exista, fara el nici Binele nu s-ar putea defini. Sa nu tragem in mesager. Mai bine sa acordam mai multa atentie mesajului – mai ales cand aduce cu el, ca semnal de alarma, duhoarea locului unde s-a nascut.
